Cu toții vrem să inventăm un produs revoluționar, să lansăm o companie de succes sau sa scriem un best-seller. Cu toate astea, foarte puțini ajungem să facem ce ne-am dori. Antreprenoarea braziliană Bel Pesce prezintă cinci mituri prin care, dacă le credem, sigur nu ne vom realiza visurile.
Ultimii doi ani am încercat să înţeleg cum îşi realizează oamenii visele. Când ne gândim la visele noastre și la amprenta pe care vrem s-o lăsăm în univers, e uimitor să vedem cât de mare e suprapunerea între visele pe care le avem și proiectele neîmplinite. Am venit să vă vorbesc despre cinci feluri în care să nu vă urmați visele.
1. Crezi în succesul instantaneu.
Știți povestea, nu? Un IT-ist a realizat o aplicație mobilă și a vândut-o rapid pe foarte mulți bani. Povestea poate părea reală, dar pariez că e incompletă. La o investigație mai amănunțită, tipul a mai făcut 30 de aplicații și a obținut un master în domeniu și un doctorat. Lucrează în domeniu de vreo 20 de ani.
E foarte interesant. Și în cazul meu, în Brazilia, lumea crede că am avut succes instantaneu. Provin dintr-o familie modestă și cu două săptămâni înainte de termenul limită de la MIT, am început procesul de înscriere. Și, iată, am fost admisă. Oamenii cred că succesul a fost instantaneu, dar am reușit numai fiindcă de 17 ani încoace iau viața și educația în serios. Succesul tău „instantaneu” e întotdeauna rezultatul a tot ce-ai făcut în viață până în acel moment.
2. Crezi că altcineva are soluții pentru toate problemele tale.
Lumea vrea să te ajute mereu, așa-i? Tot felul de oameni: rude, prieteni, parteneri de afaceri, toți au o părere despre ce cale trebuie să urmezi: Îți spun: „Mergi pe conducta asta.” Dar de îndată ce intri mai ai și alte căi de ales. Iar aceste decizii trebuie să le iei singur. Nimeni altcineva nu are răspunsurile perfecte pentru viața ta. Și trebuie să decizi tot timpul, nu? Conductele sunt nesfârșite și uneori te mai lovești la cap, dar asta-i viața.
3. Foarte subtil, dar foarte important: oprește-te când progresul e cert.
Așadar, îți merge bine, ai alcătuit o echipă grozavă, profitul e în creștere și totul e pus la punct. E timpul să te oprești. Când mi-am lansat prima carte m-am străduit foarte mult s-o distribui în toată Brazilia. Au descărcat-o peste trei milioane de persoane și peste 50 000 au cumpărat exemplarele tipărite. Când am scris continuarea impactul era cât de cât asigurat. Chiar dacă aș fi muncit puțin, vânzările urmau să meargă bine. Dar bine nu e niciodată bine.
Când crești către un vârf, trebuie să te străduiești și mai mult și să-ți găsești alt vârf. Nu-i așa? Dacă munceam puțin, ar fi citit-o câteva sute de persoane și asta e deja grozav. Dar dacă mă străduiesc și mai mult, pot să măresc numărul la ordinul milioanelor. De aceea am hotărât să merg cu noua mea carte în toate statele Braziliei. Și văd deja un vârf mai înalt. Niciodată nu e timpul să te oprești.
Sfatul 4, care e foarte important: crezi că e vina altcuiva.
Văd foarte mulți oameni zicând: „Da, am avut o idee grozavă, dar n-a avut niciun investitor destulă viziune.” „Am creat un produs grozav, dar piața e atât de slabă, n-au mers vânzările deloc.” Sau: „Nu găsesc oameni talentați. Echipa mea e mult sub așteptări.” Dacă ai visuri, e responsabilitatea ta să le realizezi. Da, poate fi greu să găsești oameni talentați. Da, piața ar putea fi slabă. Dar dacă n-a investit nimeni în ideea ta, dacă nu ți-a cumpărat nimeni produsul, cu siguranță ești și tu de vină pe undeva. Cu siguranță. Trebuie să-ți iei visurile și să le împlinești. Nimeni nu și-a îndeplinit visurile singur. Dacă dacă tu nu ți le-ai împlinit, e vina ta și nu a altcuiva. Fii responsabil pentru visurile tale.
Și ultimul sfat, foarte important și el.
Crezi că singurele lucruri care contează sunt visurile în sine. Am văzut odată o reclamă în care erau mulți prieteni care urcau pe un munte, foarte înalt și dificil de urcat. Se vedea că transpirau și că le era foarte greu. Au urcat până au ajuns în vârf. Bineînțeles, au început să sărbătorească. „Ura! Am reușit, suntem în vârf!” Imediat se uită unul la celălalt: „Bun, hai să coborâm.”
În viață nu țelurile sunt importante. În viață important e drumul. Da, ar trebui să vă bucurați de țeluri, dar oamenii cred că ai visuri și de câte ori îți împlinești unul din ele ajungi într-un loc magic cu fericire de jur împrejur. Dar împlinirea unui vis e o senzație de moment, iar viața ta nu. Singura cale de a-ți împlini toate visurile e să te bucuri pe deplin de fiecare treaptă a călătoriei. E cel mai bine.
Iar călătoria e simplă: e făcută din trepte. Unele trepte vor fi la fix. Uneori te vei împiedica. Dacă îți iese la fix, bucură-te, că alții au foarte mult de așteptat. Iar dacă te împiedici, ia-o ca pe o lecție. Dacă fiecare treaptă devine o ocazie de a învăța ceva sau de a sărbători, cu siguranță te vei bucura de drum.
Așadar, cinci sfaturi: crezi în succesul instantaneu, crezi că îți rezolvă altcineva problemele, crezi că trebuie să te oprești când creșterea e certă, crezi că e vina altcuiva și crezi că doar țelurile în sine contează. Credeți-mă, dacă faceți așa, vă veți distruge visurile.
______
sursa: Bookster/Ted.com/Bel Pesce
În următoarele 7 minute vei afla:
– Care este cea mai simplă tehnică de gestionare a timpului și de evitare a procrastinării.
– De ce un rezultat imperfect nu reprezintă nici pe departe un eșec.
Ridică mâna dacă scenariul ți se pare cunoscut. O listă de sarcini ți se învârte non-stop în cap. O listă atât de lungă încât și cel mai simplu lucru de făcut e pur și simplu epuizant și te dărâmă din picioare.
Chiar acum, în timp ce scriu acest articol, sunt copleșită de numărul ideilor pe care vreau să le expun și mă frământ încontinuu cum aș putea să le formulez mai bine. Toată această agitație mă aduce în acel punct în care aproape că-mi doresc să las totul baltă și să mă ocup de această problemă… ceva mai târziu.
Să rezolvi sarcinile pe care le ai, sau cel puțin să le organizezi într-un fel, în timp ce te lupți cu anxietatea, e un proces care poate fi epuizant. E acea epuizare care „hrănește” unul dintre cele mai obișnuite tipare cu care se luptă mulți oameni: ciclul perfecționism-procrastinare-paralizie. Pentru mulți, ideea de a face ceva într-un mod mai-puțin-decât-perfect poate fi motivul perfect de a spune „uită de toată chestiunea!”.
Indiferent dacă perfecționismul apare în urma unei frici de a fi judecat ori ca o consecință a auto-judecăților pe care le emiți, anxietatea te face să-ți pui întrebarea de ce nu poți face totul și, mai ales, de ce nu-ți iese mereu și perfect? Prin urmare, îți trece prin minte că, dacă tot nu poți să faci ceva perfect, atunci mai bine n-o mai faci deloc!
Însă, inevitabil, vine și momentul în care lucrul pe care l-ai tot amânat chiar trebuie terminat: ce faci atunci, când ești nevoit să finalizezi sarcina? Pur și simplu te blochezi. Și, odată cu asta, apare și cel mai bun prieten al anxietății: rușinea. Rușinea își dorește să-ți aducă aminte, în mod repetat, că sarcina n-a fost dusă la bun sfârșit, ceea ce va trezi din nou perfecționistul din tine… și ciclul se perpetuează la nesfârșit.
Să te organizezi devine acum nu doar o sarcină enormă, pe care nu știi de unde s-o apuci, însă se transformă într-o adevărată criză existențială, pe măsură ce tu începi să te întrebi „de ce totul e atât de greșit” și ce nu-i în ordine cu tine de ajungi mereu să fii blocat în asemenea situații.
Sunt doar leneș? Creierul meu nu mai funcționează? De ce îmi fac așa ceva mie însumi? Ce e greșit la mine?
Stai liniștit, nu ești singurul! Și există câteva moduri practice ca să depășești anxietatea astfel încât acest ciclu să fie nu doar un proces cu care să te poți descurca, ci chiar unul pe care reușești să-l stăpânești.
„Lucrul bun în ceea ce privește ciclurile este că ele pot fi inversate, de asemenea într-un mod ciclic”, spune Dr. Karen McDowell, directorul medical al AR Psychological Services. „Atunci când vrei să atingi perfecționismul, cel mai probabil ajungi la procrastinare”, spune ea. „Dar când apelezi mai puțin la procrastinare, când amâni mai rar lucrurile, atunci nu mai intri în panică și nici nu mai paralizezi pur și simplu; prin urmare, ajungi să faci mai bine și mai ușor lucrul pe care în alte condiții nu l-ai fi făcut”.
De unde poți începe, însă? Ca să întrerupi ciclul, urmează aceste 7 pași:
1. Coboară, în mod conștient, ștacheta.
Primul pas ca să întrerupi acest ciclu este să recunoști că, uneori, să duci niște sarcini la bun sfârșit presupune un proces lent, și mai ales unul imperfect. Și trebuie să admiți că acest lucru e normal și că e în regulă să se întâmple așa.
N-o să poți face asta peste noapte! E OK să-ți acorzi suficient timp. E în ordine să faci greșeli (mereu te poți întoarce și le poți repara, mai târziu!).
Cu alte cuvinte, e OK să fii uman. Este ușor să uiți asta, totuși, în condițiile în care atât de multe așteptări pe care le avem de la noi înșine există acolo, latente, gata să fie scoase la suprafață și să ne alimenteze anxietatea.
Ca scriitor, e treaba mea să scriu în fiecare zi. Unul dintre cele mai bune sfaturi pe care mi le-a dat cineva a fost „Nu uita: nu absolut toate articolele pe care le scrii trebuie să fie niște capodopere”. În traducere, să nu țintesc la premiul Pulitzer cu fiecare articol care mi s-a încredințat. Pentru că, altfel, n-aș mai finaliza nimic și aș sfârși prin a-mi pune la îndoială valoarea, în fiecare zi. Extrem de obositor!
În schimb, am învățat să deosebesc sarcinile pentru care am nevoie de o mulțime de timp și atenție de cele care sunt ușurele și pe care le pot rezolva rapid. Asta nu înseamnă că sunt leneșă! Pur și simplu înseamnă că am înțeles că o muncă de nota 8 nu e, nici pe departe, un eșec, ci face parte din viața normală.
Înainte să te apuci de lucru, hotărăște-te, în mod conștient, să cobori puțin ștacheta. Eliberează-te de toate acele așteptări de a te implica 100% în fiecare lucru pe care îl faci.
2. Organizează-ți sarcinile în „porții” mici.
„Atunci când încerci să atingi perfecțiunea, ai o atitudine de tipul totul-sau-nimic”, spune Dr. McDowell. „Spre exemplu, dacă încerci să-ți reorganizezi inbox-ul căsuței de e-mail, nu privi asta ca pe o sarcină unitară. Gândește-te care sunt etapele acestui lucru și ia-le una câte una.”
Atunci când „spargi” o sarcină în mai multe activități mai mici, nu doar că le faci mai maleabile, însă ai și un sentiment mai frecvent de împlinire atunci când mai tai câte una dintre aceste activități de pe listă.
Să privim lucrurile în felul următor: ai de organizat o nuntă. Ai putea scrie acolo „de găsit flori”, spre exemplu, însă asta poate să te panicheze, instant. Uneori, simplu fapt că tai o sarcină de pe listă te poate ajuta să-ți menții motivația să faci mai multe. Iată de ce nici o etapă nu e prea mică pentru lista ta! Poate fi una simplă, de genul „caută pe Google florăriile din zonă”. Taie-o de pe listă, simte-te bine că ai mai îndeplinit o sarcină și repetă sentimentul pozitiv. Victoriile mici construiesc o reușită mare! Așa că stabilește-ți în acest mod activitățile.
3. Ține socoteala timpului.
Este important să ne aducem aminte că, atunci când o sarcină se apropie de deadline și pare deja că s-a transformat într-un monstru, de cele mai multe ori supra-estimăm timpul de care avem nevoie ca să o ducem la bun sfârșit. Atunci când crezi că o activitate care-ți provoacă stări de anxietate va dura toată ziua, ai, în plus, și tendința să uiți să ai grijă de tine. „Să menții un echilibru între lucrurile prioritare din viața ta este la fel de important”, spune Dr. Supriya Blair, psiholog clinician licențiat. „Iată de ce trebuie să ne acordăm timp pentru activități sociale și pentru momente în care să avem grijă de noi înșine și, mai mult, să programăm aceste momente ca atare în calendarul activităților noastre zilnice sau săptămânale. Să îți respecți programul de muncă, dar și cel care ține de activități de recreere presupune practică, răbdare și compasiune față de propria persoană.”
Nu ești sigur de unde să începi? Iată o tehnică simplă!
Poți ține socoteala timpului mai ușor folosind o tehnică de tipul „Pomodoro”.
Alege o sarcină pe care ai vrea să o termini. Nu contează ce e, câtă vreme este o activitate care necesită întreaga ta atenție.
Setează cronometrul la 25 de minute și jură-ți că vei dedica cele 25 de minute (și doar atât) acelei sarcini.
Muncește până sună alarma cronometrului. Dacă îți apar în minte idei despre alte sarcini, notează-le pe o bucată de hârtie și continuă-ți activitatea pe care o faci.
Notează-ți, lângă activitatea respectivă, timpul pe care l-ai petrecut (asta te va ajuta să evaluezi mult mai bine cât timp efectiv lucrezi la ceva!).
Ia o pauză scurtă (chiar foarte scurtă, de 5 minute aproximativ).
După 4 astfel de Pomodoro (2 ore) ia o pauză mai lungă, de circa 20 sau 30 de minute.
Această metodă te poate ajuta să verifici mai bine de cât timp ai nevoie pentru o anumită activitate, îți crește încrederea în abilitatea ta de a finaliza sarcina respectivă și, de asemenea, îți permite să lucrezi fără a fi întrerupt.
4. Înconjoară-te de lucruri pozitive, care să te ajute.
Puterea crește odată cu numărul oamenilor implicați. Să încerci să duci o activitate la bun sfârșit de unul singur poate fi mai obositor și mai epuizant decât atunci când ai parte de ajutor.
Una dintre cele mai bune modalități de a te organiza atunci când te cuprinde anxietatea este să faci echipă cu un companion care te sprijină, e pozitiv și muncitor, indiferent dacă e vorba despre partenerul tău de viață, un prieten, părinți sau copii. De asemenea, poți apela oricând la un terapeut sau la un life coach pentru o perspectivă mai amplă.
„Nu ești singur. Există oameni acolo care te pot ajuta”, spune Briana Mary Ann Hollis, LSW și adminstrator / proprietar al Learning To Be Free.
„Scrie pe o bucată de hârtie de ce tip de ajutor ai nevoie și, lângă asta, adaugă numele a unei persoane, cel puțin, care te poate ajuta să duci sarcina la final”, spune ea. „Acest lucru îți va demonstra că nu trebuie să faci totul de unul singur.”
5. Practică mai des refuzul!
Este practic imposibil ca o persoană să se angajeze să facă de toate, însă de multe ori noi ne simțim că ar trebui să-i mulțumim pe toți cei din jur. Atunci când accepți prea multe responsabilități, poți fi sigur că ești pe cale să te aglomerezi și să fii copleșit, iar următorul pas este să cazi în capcana unui ciclu distructiv. „Gândește-te unde poți să mai adaugi ceva în program, deleagă sarcini sau chiar spune NU unor evenimente sau activități care nu sunt urgente sau necesare”, spune Angela Ficken, psihoterapeut specializat în probleme de anxietate și OCD.
„Ideea este să pui niște limite în calendarul tău. Atunci când faci asta îți clarifici gândurile și timpul și, practic, chiar poți duce la capăt niște activități care îți fac plăcere și îți aduc bucurie. E în ordine să spui nu”, adaugă ea.
De unde știi care-ți sunt limitele? Ai auzit vreodată de expresia „Dacă nu spui din prima, la naiba, da, vreau să fac asta, atunci răspunsul e sigur NU”? Evident, există excepții, ca în cazul oricărei reguli, însă acesta e un punct de plecare bun atunci când vine vorba despre asumarea unor noi responsabilități.
Cu toții suntem extrem de ocupați și avem o mulțime de obligații, însă dacă nu vrei să preiei un proiect și nici să stai la povești cu o cunoștință oarecare din liceu, cu care n-ai mai vorbit de 14 ani, nu te simți vinovat că spui „nu”.
6. Folosește un sistem de recompense.
Nu ești niciodată prea bătrân ca să te auto-premiezi și, de multe ori, recompensele cele mai mici pot fi cele mai eficiente atunci când vine vorba să te motivezi să termini treburile pe care le ai de făcut la birou.
„Concentrează-te pe felul în care te simți atunci când la tine în casă e totul organizat și curat, la cât de amuzant și de emoționant este să îți organizezi nunta, cât de responsabil te simți atunci când îți plătești taxele”, spune Dr. Nancy Irwin, psiholog din Malibu.
„Pe urmă, oferă-ți o recompensă pentru fiecare treabă făcută bine. Reasigurările pozitive te vor face să înțelegi că următoarele proiecte vor merge mai ușor și îți arată că tu poți face față anxietății”, spune ea.
În fiecare zi, eu fac o listă cu sarcinile și cu treburile casnice pe care vreau să le finalizez. Sunt acolo activități de toate felurile: de la cele obișnuite, cum ar fi „să scot gunoiul” la cele importante de genul „finalizarea editării” sau „trimiterea facturilor”.
Nu contează cât de importantă a fost sarcina pe care am bifat-o, după fiecare dintre ele mă recompensez. Fac o plimbare, îmi permit să mă uit 30 de minute la televizor. Când termin lista pe ziua respectivă poate că îmi torn și un pahar de vin. Iar toate aceste „recompense” îmi dau motivația să privesc înainte către ziua de lucru, să aștept aceste mici pauze și îmi transformă obositoarea listă de sarcini într-un joc.
7. Folosește tehnici de mindfulness.
Atunci când ești conectat cu corpul tău și cu starea ta de spirit poți renunța mai ușor la niște obiceiuri care nu îți fac bine.
Să te „auto-controlezi” este important. Mai ales atunci când știi că ești obsedat să verifici și cel mai mic detaliu. Ca să eviți epuizarea, e important să faci un pas în spate, să îți acorzi suficiente pauze și să-ți reamintești ce contează cu adevărat.
„Mindfulness este cheia” spune Ficken. „Cel mai simplu act de mindfulness pe care îl poți face este să ieși la o plimbare sau să stai așezat pe genunchi, cu capul în brațe. Să te desprinzi un moment de ceea ce faci și să ieși într-un alt mediu îți poate aduce acele elemente vizuale și senzoriale care te pot ancora mai bine în momentul prezent.”
Să rămâi cu picioarele pe pământ este o parte importantă în procesul de menținere sub control a stării de anxietate. Nu ezita să iei o scurtă pauză și să respiri adânc atunci când simți că te cuprinde starea de anxietate – corpul și mintea ta îți vor mulțumi, mai târziu!
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ții minte? Nu ești singur.
Dacă anxietatea îți dă de furcă atunci când încerci să-ți organizezi viața și sarcinile de zi cu zi, amintește-ți că există milioane de persoane în lume care se confruntă cu aceeași problemă.
Vestea bună este că aceste tulburări de anxietate sunt tratabile, iar tiparele care te mențin într-un ciclu care nu îți face bine se pot modifica. Primul pas este să te decizi că e în ordine să-ți acorzi un răgaz. Ai totul sub control!
Articol scris de Echipa Thrive
Echipa Thrive România este formată din experți în wellbeing, relaxare, somn, relații, parenting, finanțe, nutriție, burnout și multe altele
Decide asupra scopului tău major şi definitiv din viaţă, şi apoi organizează-ţi toate activităţile tale în jurul său. – BRIAN TRACY
Cred că fiecare dintre noi s-a născut cu un scop în viaţă. A identifica, a recunoaşte şi a onora acest scop este probabil cea mai importantă acţiune pe care oamenii de succes o întreprind. Ei îşi iau răgazul de a înţelege ce anume trebuie să facă aici – şi apoi urmează acest lucru cu pasiune şi entuziasm.
CE ANUME AI FOST PUS SĂ FACI PE ACEST PĂMÂNT?
Să ai „un scop” înseamnă să faci ce îţi place, să faci lucrul la care eşti bun şi să realizezi ce este important pentru tine. Când ai cu adevărat şi cu pasiune un scop, oamenii, resursele şi oportunităţile de care ai nevoie gravitează în mod natural spre tine. Şi lumea are de câştigat pentru că, atunci când acţionezi în armonie cu adevăratul scop al vieţii tale, ceea ce la o primă impresie ar putea să pară egoist, toate acţiunile tale servesc altora în mod automat.
CARE ESTE „DE CE”-UL DIN SPATELE A TOT CEEA CE FACI?
Fără scopul pe post de compas care să te ghideze, obiectivele şi planurile tale de acţiune nu te vor împlini în cele din urmă. Nu vrei să ajungi în vârful scării doar ca să afli că o sprijineai de fapt de peretele care nu trebuie.
SISTEMUL CĂLĂUZIRII TALE INTERIOARE ESTE BUCURIA TA
Te-ai născut cu un sistem al călăuzirii interioare care îţi spune când eşti sau nu în acord cu scopul tău, prin cantitatea de bucurie pe care o trăieşti. Lucrurile care îţi aduc cea mai mare bucurie sunt în armonie cu scopul tău. Pentru a începe să fii dirijat spre scopul tău, iată o listă cu câteva exerciţii.
Primul este să faci o listă cu toate momentele în care te-ai simţit cel mai bucuros şi cel mai viu. Care sunt elementele comune ale acestor experienţe? Poţi să-ţi dai seama cum ai putea să îţi câştigi existenţa făcând aceste lucruri?
Al doilea exerciţiu este o modalitate simplă, dar puternică, de a crea o afirmaţie convingătoare despre scopul vieţii tale, care să îţi poată călăuzi comportamentul.
Acum fă-ţi timp să completezi următorul exerciţiu.
EXERCIŢIU PENTRU SCOPUL VIEŢII
1. Enumeră două dintre calităţile tale personale unice, cum ar fi entuziasmul şi creativitatea.
_______________________________
__________________________________
2. Enumeră una sau două modalităţi prin care îţi place să-ţi exprimi acele calităţi când interacţionezi cu ceilalţi, cum ar fi a sprijini şi a inspira.
_______________________________
________________________________
3. Prespune că lumea este perfectă acum. Cum arată această lume? Cum interacţionează oamenii unii cu alţii? Cum se simte asta?
Scrie răspunsul tău ca pe o afirmaţie, la timpul prezent, descriind condiţia cea mai bună, lumea perfectă aşa cum o vezi
şi o simţi. Ţine minte, o lume perfectă este un loc distractiv.
EXEMPLU: Toţi îşi exprimă în mod liber propriile talente unice. Toată lumea lucrează în armonie. Toată lumea exprimă dragoste.
4. Combină cele trei subdiviziuni anterioare ale acestui paragraf într-o singură afirmaţie.
EXEMPLU: Scopul meu este să-mi folosesc creativitatea şi entuziasmul pentru a-i sprijini şi inspira pe alţii să-şi exprime talentele într-o manieră armonioasă şi plină de iubire.
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
Iată câteva exemple de enunţuri despre scopul vieţii pe care le-au
scris oamenii la workshopurile mele recente:
• Să-mi folosesc umorul, creativitatea şi cunoaşterea pentru a inspira, ridica starea de spirit şi pentru a da putere oamenilor
aflaţi în stadiul de recuperare, ca să nu mai bea. (Coach de recuperare şi autor)
• Să inspir şi să dau putere proprietarilor de mici afaceri pentru a sistematiza metode mai simple de generare a profitului.
(Consultant pentru mici afaceri şi autor)
• Să inspir oamenii să aibă credinţă în ei înşişi şi să creadă în geniul lor natural (angajat în sistemul educaţiei)
• Să cresc nişte copii sănătoşi şi prosperi, care să facă diferenţa în lume (Casnică cu normă întreagă)
• Să creez o lume în care oamenii trăiesc o viaţă sustenabilă din punct de vedere ecologic, împlinită spiritual şi corectă pe
plan social. (Ecologist şi activist social)
• Să-mi folosesc vastele cunoştinţe de medicină integrativă pentru a educa, inspira şi a da putere oamenilor să ducă vieţi
mai îndelungate şi mai sănătoase. (Doctor specializat în medicină holistică)
• Să trăiesc fiecare zi la maximum şi să ofer cât mai mult posibil, în tot acest timp, apreciind pe cineva special în fiecare zi.
(Contractant şi constructor de case)
• Să-mi trăiesc viaţa cu integritate şi compasiune în timp ce îi slujesc pe ceilalţi şi să valorific întotdeauna neaşteptatul. (Pompier)
RĂMÂI LA SCOPUL TĂU
Odată ce ţi-ai stabilit şi ţi-ai aşternut pe hârtie scopul vieţii, citeşte-l în fiecare zi, de preferat dimineaţa. Dacă eşti o fire artistică sau ai o natură puternic vizuală, vei vrea să desenezi sau să pictezi un simbol sau un tablou care să reprezinte scopul vieţii tale şi apoi să-l agăţi undeva (pe frigider, vizavi de biroul tău, lângă pat), de unde îl poţi vedea în fiecare zi. Asta te va ţine concentrat asupra scopului tău.
O altă abordare spre a-ţi clarifica scopul este să-ţi faci un pic de timp pentru a reflecta în linişte – timp pentru o perioadă de meditaţie. După ce ai devenit mai relaxat şi ai intrat într-o stare de profundă pace şi iubire de sine, întreabă-te:
Care este scopul pentru care trăiesc? sau Care este unicul meu rol în univers? Permite
răspunsului să vină la tine pur şi simplu. Lasă-l să fie pe cât de expansiv îţi poţi imagina. Cuvintele care vin nu trebuie să fie înflorite sau pooetice; important este cât de inspirat te fac cuvintele să te simţi.
______
sursa: jack-canfield-principiile-succesului-
Doi oameni cu un nivel egal de aptitudini lucrează în același birou. Pentru a-i putea compara, să spunem că amândoi ajung la birou la ora 9, în fiecare zi, și pleacă la ora 7. Bill lucrează fără oprire, de la sarcină la sarcină, fiind prins toată ziua în ședințe. Își ia prânzul chiar și în fața calculatorului. Îți sună cunoscut?
Nick, pe de altă parte, lucrează intens pentru aproximativ 90 de minute și apoi își ia o pauză de 15 minute înainte să se apuce iar de treabă. La 12:15, iese la prânz timp de 45 de minute sau merge la o sală de forță din apropiere. La ora 3, închide ochii la birou și se odihnește. Uneori se transformă într-un somn de 15 sau 20 de minute. Între ora 4:30 și 5, Nick iese afară pentru a se plimba.
Bill petrece 10 ore la locul de muncă. Începe lucrul la o capacitate de 80%, lucrând instinctiv în reprize în loc să dea totul odată, deoarece știe că îl așteaptă o zi lungă.
La ora 1, Bill începe să se simtă puțin obosit. A scăzut la un nivel de 60% și inevitabil nu mai este la fel de productiv cum era. Între orele 4 și 7, nivelul lui de muncă ajunge la aproximativ 40%.
Se numește legea randamentului marginal descrescător. În medie Bill lucrează cele 10 ore la o capacitate de 60%, ceea ce înseamnă că lucrează eficient numai 6 ore.
Nick lucrează și el 10 ore. Se simte comfortabil să lucreze la o capacitate de 90% deoarece știe că va avea o pauză atunci când este prea mult. El încetinește puțin pe măsură ce ziua trece, dar după un prânz sau un antrenament la sală, el a rămas la o capacitate de 70% pentru cele 3 ore rămase de muncă.
Nick scade două ore din totalul de 10, așa că îi rămân 8 ore de muncă. În acest timp, acesta muncește la o capacitate de 80% ceea ce înseamnă că lucrează eficient 6 ore jumătate – cu o jumătate de oră mai mult decât Bil.
Deoarece Nick este mai concentrat și mai alert decât Bill, acesta face și mai puține greșeli, iar atunci când se întoarce acasă noaptea, mai are energie pentru a sta cu familia.
Nu numărul de ore pe care îl petrecem la birou determină valoarea pe care o aducem. Este nivelul de energie pe care îl avem în aceste ore de muncă. Ființele umane sunt făcute pentru a pulsa ritmic între consumul și reîncărcarea cu energie. Așa funcționăm cel mai bine. Pentru a menține un nivel optim de energie – psihic, mental, emoțional și chiar spiritual – trebuie să ne reîncărcăm bateriile.
Modul de lucru a lui Nick este mult mai sustenabil deoarece îți vei permite să faci mai multe lucruri într-un timp mai scurt, la o performanță mai crescută.
Creează un loc de muncă care să țină cont de echilibrul între muncă intensă și relaxare și nu numai că vei obține un nivel mai mare al productivității din partea angajaților, dar și o interacțiune mai crescută, alături de o satisfacție profesională.
Există destule dovezi care să arate că odihna și relaxarea aduc performanță.
Un studiu efectuat de NASA în colaborare cu Administrația Federală a Aviației, da exemplul piloților de lungă durată. Unui grup de piloți i s-a dat oportunitatea să se odihnească timp de 40 de minute între zboruri și au reușit să prindă 26 de minute de somn. Nivelul lor de reacție s-a îmbunătățit cu 16%.
Piloții care nu au dormit, au fost testați în același fel, la jumătatea unei curse și au experimentat un procent mai scăzut, 34%, în nivelul lor de reacție. Aceștia au avut parte și de 22 mini-sesiuni de dormit a câte 10 secunde, în ultima jumătate de oră a zborului. Piloții care au dormit, nu au experimentat așa ceva.
Luați în considerare și studiul efectuat de expertul Anders Ericcson în ce privește violoniștii la Universitatea de Muzică din Berlin. Cei mai buni violoniști au exersat în sesiuni de 90 de minute și au luat o pauză între ele. Aproape niciodată nu au cântat mai mult de 4 ore jumătate pe parcursul unei zile. Ceea ce au înțeles ei a fost legea randamentului marginal descrescător.
Totodată, violoniștii de top au avut parte de un somn, în medie, de 8 ore pe noapte și de un somn de 20-30 minute în fiecare după amiază. Într-o săptămână, au dormit cu 16 ore mai mult decât face un american în mod obișnuit.
Între vârsta de 30 și 40 de ani, am scris trei cărți. Am stat în fiecare zi între 7 dimineața și 7 seara, încercând să rămân concentrat. Fiecare carte mi-a luat cel puțin un an pentru a o scrie. Majoritatea cărților mele recente, le-am scris urmând un program asemănător cu cel al violonistilor – trei sesiuni a câte 90 de minute, urmate de o pauză între fiecare.
Am scris acele cărți în șase luni – investind mai puțin de jumătate din orele de muncă pe care le aveam pentru fiecare dintre cele trei cărți. Atunci când lucram, lucram cu adevărat. Atunci când mă relaxam – fie că mergeam să îmi iau ceva de mâncare, sau meditam, sau ieșeam la alergat – mă încărcam cu energie.
Stresul nu este inamicul locului de muncă. Într-adevăr, stresul este motivul pentru care nu ne putem mari capacitatea. Doar gândește-te la ridicarea de greutăți. Stresându-ți mușchii, și apoi recuperându-te, vei deveni mai puternic. Adevăratul nostru dușman este absența unui relaxări intermitente.
Stima de sine poate fi definită ca felul în care ne apreciem pe noi înșine. Persoanele cu o stimă de sine ridicată cred că au șanse mai mari de a avea succes și nu vor da greș în majoritatea acțiunilor întreprinse. Sunt conștiente că alți oameni le respectă. Asta nu înseamnă că cineva este peste măsură de optimist în privința tuturor acțiunilor sale.
Cu toții avem zile proaste și trecem prin momente când nimic nu ne iese bine. Persoanele cu stimă de sine ridicată pot accepta evenimentele dificile și nu le vor permite să-i copleșească sau să-i descurajeze.
Într-un studiu efectuat de Organizația Gallup pentru Newsweek, 89% dintre respondenți au spus că stima de sine este importantă în motivarea unei persoane de a munci mai mult și de a reuși. 63% au declarat că timpul și efortul investite pentru dezvoltarea stimei de sine sunt valoroase, în timp ce doar 34% au considerat că timpul și efortul pot fi investite mai bine la muncă.
Mulți oameni au o stimă de sine scăzută și o părere foarte proastă despre propriile lor capacități. Se consideră ratați, iar când reușesc cu adevărat, cred că este o întâmplare. De ce oare?
Stima de sine este importantă – nu numai pentru succesul în demersurile noastre, ci și pentru starea noastră de bine. Adesea, persoanele cu o stimă de sine ridicată sunt mai fericite și chiar mai sănătoase decât cele lipsite de stimă de sine.
Trebuie să ne păstrăm moralul ridicat. Nu lăsa eșecurile să te doboare. Vom trece prin eșecuri și dezamăgiri în viață, dar dacă ne vom concentra pe succesul nostru, pe momentele frumoase, stima de sine va rămâne ridicată și ne va ajuta să depășim crizele temporare.
„Atât timp cât îți faci griji în legătură cu ce gândesc alții despre tine, te afli sub stăpânirea lor. Numai atunci când nu ai nevoie de nici o aprobare din afară poți fi propriul tău stăpân.“ Neale Donald Walsch, autor american
4 modele dăunătoare de gândire
Gândirea Extremă:
Un eșec ne poate determina să spunem: „Sunt un ratat dacă performanța mea nu este perfectă“.
Dezastru Remarcabil:
Presupunem că dezastrul stă la pândă la fiecare colț și vine pe neașteptate. De exemplu, un singur detaliu negativ, puțină critică sau un comentariu pasager ne întunecă realitatea. „Am dat-o în bară cu prezentarea aceea și acum nu voi mai fi promovat.“
Amplificarea Negativului:
Productivitatea bună nu contează la fel de mult precum cea slabă. „Știu că am avut cele mai bune vânzări trimestrul trecut, dar a fost doar un noroc. Acum sunt din nou adevăratul eu. Trimestrul acesta voi realiza doar norma de lucru.“
Acordarea de prea multă importanță afirmațiilor ce folosesc cuvintele „ar trebui“.
Afirmațiile de tipul „ar trebui“ sunt menite să ne împingă spre rezultate „perfecte“, dar trebuie urmate de un proces de gândire realistă care stabilește ce trebuie să facem pentru a ajunge unde „ar trebui“ să fim.
De multe ori doar ne uităm unde suntem și înlemnim de frică când vedem că nu suntem aproape de locul unde ar trebui să fim. În schimb, acesta ar trebui să fie momentul în care ne oprim, ne planificăm etapele acțiunii și începem să ne punem în practică planul. Sunt momente când fiecare dintre noi se îndoiește de abilitățile și de realizările lui și constată că încrederea în sine scade vertiginos.
Pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, insistăm și ne concentrăm pe ceea ce credem că gândesc alții despre noi cu scopul de a stabili cum ne simțim în privința abilităților noastre și față de noi înșine.
Această mentalitate ne duce la evitarea asumării riscurilor din cauza fricii de eșec. Acest tip de fixare ne poate face să ne disprețuim singuri, să nu ținem cont de feedbackul pozitiv și să subscriem la presupuneri supărătoare, care perpetuează modele de gândire dăunătoare pentru sine și o atitudine negativă.
Să nu uităm niciodată că încrederea în sine este parte integrantă a stimei de sine. Înainte de a avea încredere în deciziile pe care le luăm, trebuie să credem în noi. Să avem convingerea că suntem o persoană valoroasă. Dacă ne lipsește stima de sine, cum am putea avea încredere că deciziile noastre au valoare?
„Nici un om nu este liber dacă nu este propriul său stăpân.“ Epictet, filosof grec
Ai învățat ceva nou ?
Dacă ai răspuns Da, atunci dă un share acestei postări pe story, sau trimite-o unui prieten. Sigur îți va mulțumi.
___
(sursa: 10 pași pentru o viață imiplinită – Dale Carnegie)
Cu cât învățăm mai repede lecțiile vieții, cu atât putem trăi mai conștient.
Îmi amintesc și acum ultimele zile de facultate, când mai aveam de susținut doar câteva examene și îmi tot spuneam: ”Astea sunt ultimele examene și gata, am terminat și cu învățatul”. Nimeni nu-mi zisese că, de fapt, abia când termini facultatea începi să înveți cu adevărat despre viață, că atunci începe maturizarea. Și, mai ales, că învățarea e un proces continuu. Iar acea zi în care o să poți zice cu mâna pe inimă: ”Gata, am terminat de învățat” nu va veni niciodată.
Se spune că greșelile fac parte din procesul de învățare. Legat de asta, îmi vin în minte cuvintele unui amic: „Nu regret greșelile pe care le-am făcut până acum, nici măcar una, regret doar că nu le-am făcut mult mai devreme”. Fiecare greșeală ne învață câte ceva. Și cu cât învățăm mai repede lecțiile esențiale ale vieții, cu atât putem să trăim mai conștient, să apreciem și să ne bucurăm de ce ne oferă călătoria proprie.
Iată câteva lecții pe care e de preferat să ni le însușim cât mai devreme:
1. Prietenii sunt temporari, în funcție de perioada vieții
Best friends forever. Sunt acei prieteni pe care îi ai din copilărie, sau poate de mai târziu, acel gen de oameni pe care știi că te poți baza oricând, că sunt alături de tine în momentele cele mai frumoase, dar și cele mai grele. Acea categorie de prieten pe care îl poți suna la 12 noaptea și știi că îți răspunde și te ajută. Numai că aceste persoane, din categoria best friends forever sunt puțini și îi numeri pe degete.
În rest, ceilalți prieteni pe care ni-i facem pe parcursul vieții sunt temporari, vin și pleacă. Rămân pentru o perioadă de timp lângă noi, de regulă, în funcție de scopurile și de interesele pe care le avem la un moment dat în comun, apoi își văd de drum. Iar când mergi mai departe sau prioritățile tale se schimbă, se schimbă și cercul apropiat.
Oamenii vin și rămân în viața atâta timp cât e necesar, ca să te ajute să înveți o lecție, oricare ar fi ea. Și după ce îți vei fi însușit acea lecție, va veni altul care te învață altceva, și tot așa.
2. Oamenii vorbesc mult și ascultă puțin
De câte ori nu ne-am aflat în situația în care vorbim cu o persoană și apoi abia ne mai amintim ce ne-a spus. Ne dăm seama că, deși am luat parte la acea discuție, gândurile noastre erau în cu totul altă parte. Că mintea noastră era preocupată, fie să ne rezolve problemele personale, fie pur și simplu, să se gândească la ce o să mănânce la cină.
A asculta e ușor, însă a asculta într-un mod activ e greu. Să asculți activ presupune ca atunci când celălalt îți vorbește, tu să fii prezent, să fii atent la ce îți spune, să nu dai curs judecăților ori proiecților din mintea ta. Înseamnă să stai să-l asculți atent, fără să îți exprimi propria părere, fără să-l întrerupi. Așa vei reuși să te conectezi și să-i înțelegi universul, să fii empatic.
3. Cei mai mulți oameni nu fac ceea ce le place în viață
E greu să-ți urmezi visurile, dar nu imposibil.
Cu toții am fost copii și am avut visuri. Cu toții am fost adolescenți și ne-am imaginat că putem să schimbăm lumea. După care a venit vârsta maturității, care nu ne-a mai lăsat timp pentru visare ori pentru schimbare. Au venit ratele, copiii, și, prin urmare, visele noastre din copilărie au fost neglijate, iar încrederea și avântul nostru din adolescență au fost reprimate.
Iar cu cât trece timpul, cu cât îmbătrânești, cu atât te resemnezi tot mai mult, iar dorința aia care cu ani în urmă te făcea să muți și munții din loc devine o simplă amintire, care, din când îți dă o tresărire de inimă.
Pentru toți va veni o perioadă în care nu vom regreta ce-am făcut, ci, mai degrabă, ce nu am făcut. Și întrebarea: „Cum ar fi fost totuși dacă aș fi încercat, dacă mi-aș fi urmat visul?” ar putea rămâne fără răspuns dacă nu încerci.
4. Multe persoane nu mai citesc după ce termină facultatea
Se spune că ai trăit atâtea vieți pe câte cărți ai citit.
Cărțile conțin informații, iar în ziua de azi, informația oferă putere. Cu cât ai mai multe cunoștințe, cu atât ești mai bine pregătit pentru a face față oricărei provocări cu care te vei confrunta vreodată.
Cititul te ajută să îți îmbunătățești concentrarea, o abilitate extrem de importantă pentru perioada în care trăim. În ziua de azi, atenția ne e atrasă în zeci de direcții diferite. Într-un interval de numai cinci minute îți împarți atenția între o sarcină de la muncă, verificatul e-mailului, vorbitul pe chat, plus interacțiunea cu colegii de la muncă. Iar acest tip de comportament determină creșterea nivelului de stres și scade productivitatea. Însă atunci când citești o carte, tot ce e în jurul tău dispare și toată atenția ta se concentrează asupra poveștii.
Cititul ajută și la îmbunătățirea memoriei, pentru că atunci când te prinde lectura, îți amintești personajele cu tot ceea ce presupune istoria lor, ambițiile lor și toate detaliile care le definesc.
5. Singura persoană cu care trebuie să te confrunți dimineața ești tu însuți
În prima perioadă a vieții, simți că trebuie să faci pe plac tuturor, te temi să-ți exprimi părerea, nu știi să spui nu. Cauți validare din partea celorlalți, îți dorești să fii acceptat, să faci parte din anumite grupuri, chiar dacă asta înseamnă să renunți la felul tău de a fi și la anumite lucruri care pe tine te fac fericit.
Însă, trebuie să-ți amintești că cea mai importantă persoană din viața ta ești tu. E important să faci ceea ce te face pe tine fericit și să-ți creezi viața pe care tu vrei să o trăiești. Indiferent de părerile celorlalți, tu știi cel mai bine cine ești și ce îți dorești.
E important ca atunci când te uiți dimineața în oglindă, să te recunoști, să te accepți și să te iubești. Să faci pace cu tine.
Identifică lucrurile care sunt mai presus decât tine însuți și mai presus decât cei din jurul tău.
Întrebarea pe care o primesc de cele mei multe ori în cadrul cursurilor mele de MBA de la Columbia University este: Cum faci să-ți găsești sensul în viață?
Am norocul să fiu unul dintre cei care predau în cadrul cursului de Personal Leadership, unul dintre cele mai bine cotate cursuri din Universitate, supranumit și ”biserica” Școlii de Business. Adeseori, studenții sunt nedumeriți și se întreabă de ce ar cuprinde în programă cea mai prestigioasă școală de afaceri din lume care, dealtfel, pregătește cele mai abile minți pentru Wall Street și Silicon Valley, un curs întreg care te învață cum să te gestionezi pe tine însuți înainte de a-i gestiona pe ceilalți.
Acest lucru capătă sens, totuși, în contextul în care, în prezent, la nivelul corporațiilor, norma a devenit leadershipul conștient și găsirea sensului. Au apus zilele în care sensul și profitul nu aveau loc în aceeași frază. Nu se mai consideră că cele două concepte se exclud reciproc, ci, din contră, o serie recentă de a studii a demonstrat că cei din generația milenialilor valorizează sensul mai mult decât salariul sau orice alte beneficii.
Și cu toate că am ajuns să stăpânim foarte bine tehnologia, nu ne putem lăuda cu aceleași performanțe și în ceea ce privește înțelepciunea. Aceeași tehnologie, care a produs electricitate din energia nucleară, a produs și bomba nucleară. Și faptele bune îți oferă sens. Fiecare ființă umană își dorește ca ceea ce face să aibă semificație.
În discursul său de la SAPPHIRE NOW, Orlando, președintele Obama spunea că: ”Ingredientul care ne lipsește nu este vreo politică de protecție sau vreo inovație tehnologică. Știm prea bine ce avem de făcut în ceea ce privește problemele cele mai stringente ale omenirii, însă soluțiile nu sunt implementate deoarece ne lipsește un leadership derivat dintr-un țel. Misiunea mea este aceea de a pregăti viitoarea generație de lideri care au o menire.
Așadar, care ar fi miturile care se construiesc în jurul ideii de menire? Cum se face că unii oameni își găsesc rostul în viață, pe când alții își petrec întreaga viață căutându-l? Există, oare, vreun secret care, aflat, să te conducă la descoperirea sensului vieții tale sau a propriei meniri? Să fie, oare, conceptul de ”sens” supraevaluat și să aibă un efect copleșitor? Este sensul doar o proiecție a propriei persoane în viitor?
Cartea Man’s Search For Meaning scrisă de Victor Frankln rămâne una dintre lucrările de referință legate de tematica sensului și a menirii în viață. Fiecare paragraf din această carte îți oferă perspective noi. Există un clip din 1972, destul de greu de găsit, în care autorul transmite un mesaj foarte puternic despre omul aflat în căutarea sensului.
Ca pe o ecuație elementară, Victor Franklyn explică trăirea Disperării (D) ca fiind Suferință(S) fără Sens(X): D=S-X. Cu alte cuvinte, suferința încetează să mai fie suferință în clipa în care găsește un sens. Odată ce ai descoperit sensul sau rostul, îți poți transforma tragediile personale în triumfuri. După cum spunea și Friedrich Nietzsche: ”Cel ce are un DE CE pentru care să trăiască poate îndura aproape orice CUM”. Găsește-ți calea! Găsește-ți menirea!
Sensul poate fi găsit în orice fel de circumstanțe existențiale, chiar și în cele mai potrivnice situații, cu singura condiție ca respectivul context să poată suferi transformări. Odată ce îți găsești menirea, suferința se va putea metamorfoza în triumf.
Alegerea ne aparține. Capacitatea ta de a alege ce răspuns vei avea în fața unei situații nu-ți poate fi luată de nimeni vreodată. Nimeni nu se poate sustrage triadei: durere, vinovăție și moarte. Și nu de puține ori, amenințarea morții poate deveni scânteia acțiunii responsabile, pentru că devii conștient că viața este finită.
În continuare, voi vorbi despre concluziile pe care le-am distilat din experiența proprie a călătoriei prin viață, în căutarea sensului.
1. Suferința, sensul și evoluția sunt împletite.
Cu toții experimentăm suferința pe parcursul vieții, fie sub forma bolii, ori a pierderii unor relații, iar astfel de momente te macină și-ți zguduie încrederea. Durerea, oricare ar fi forma pe care o îmbracă, este inevitabilă și omniprezentă. Durerea ne face să ne descoperim forța și ne crește rezistența. Durerea ne face să ne maturizăm și să vedem lumea cu alți ochi. Durerea ne învață ceea ce plăcerea nu ne-ar putea învăța vreodată! Iar menirea, de cele mai multe ori, ne-o găsim după ce trecem printr-o experiență dureroasă.
2. Menirea nu înseamnă, neapărat, ceva grandios.
Poate fi un gest minor de bunăvoință, pe care-l faci pe o perioadă îndelungată, cu multă dragoste. Atâta vreme cât faci ceva folositor altcuiva, atâta vreme cât faci diferența în viața unei persoane, vei fi împlinit și viața ta va avea sens. Emerson spunea: ”Scopul vieții nu este să fii fericit, ci să fi util, onorabil, plin de compasiune, să faci diferența și să te bucuri de impactul pe care il ai.”
3. Chiar dacă ți-ai găsit menirea, asta nu înseamnă că viața ta va fi doar pace și împlinire.
Nu ne putem aștepta ca, odată ce ne-am identificat sensul vieții, totul să fie ușor. De fapt, provocările vor fi din ce în ce mai mari. Partea grea în a-ți urma calea e definită de numeroasele obstacole care se vor arăta în timp ce o parcurgi. Cei din jur vor trage de tine în diferite direcții. Singurul mod în care poți depăși toate provocările este să-ți păstrezi concentrarea.
4. Menirea te va găsi doar atunci când o cauți.
A-ți cunoaște menirea e un privilegiu pe care trebuie să-l câștigi. Lucrează cu tine în acest sens și pregătește-te. Se spune că ”norocul surâde celor care sunt pe fază” și funcționează aidoma și în cazul menirii… dacă îți cauți sensul și faci eforturi pentru a-l descoperi, el te va găsi pe tine.
5.A-ți găsi menirea înseamnă a trece dincolo de tine însuți.
Găsirea rostului pe lume se reduce la identificarea acelor lucruri care sunt mai presus decât tine însuți și decât cei din jurul tău. Pune-ți întrebarea: ”Ce rămâne în urma mea? Ce va ști lumea despre mine când nu voi mai fi?”.
Imaginează-ți cum va arăta lumea fără tine și dă-ți seama ce vrei să lași în urmă!
Fie că ia naștere în urma unui eveniment personal care mă mișcă profund, ori că este o alegere conștientă și plină de compasiune, sensul este, pentru mine, forța care mă pune în mișcare. Dacă reușim să ne descoperim menirea aceea care să ne propulseze pe noi și pe generațiile următoare către o lume mai tolerantă și mai împlinită, ne aliniem cu însuși sensul vieții. Nu este nevoie decât să fim puțin mai conștienți și mai plini de compasiune față de tot ceea ce suntem și tot ceea ce suntem capabili să realizăm.
Rolul oamenilor este… să fie oameni, iar cel al speciei umane este blândețea. Dacă uităm asta, încetăm să existăm.
Articol scris de Ferose V R, Senior Vice-Președinte, Directorul SAP Engineering Academy, SAP SE
Suntem ceea ce facem în mod repetat. Prin urmare, excelența nu este un act, ci un obicei. – Aristotel
Indiferent care îți sunt obiectivele, atingerea lor se realizează cu pași mici, prin acțiuni mărunte, făcute zilnic.
Dacă faci 10 minute de efort fizic și după te uiți în oglindă, nu o să vezi nici un rezultat. În schimb, dacă lucrezi la un proiect doar 10 minute pe zi, cinci zile pe săptămână, până la sfârșitul anului vei fi atins echivalentul unei săptămâni întregi de lucru de 40 de ore, neîntrerupte investite în respectivul proiect.
Ideea e că nimeni nu a atins o anumită performanță dintr-o singură acțiune. Warren Buffett nu a ajuns miliardar din prima, printr-o singură investiție. Michael Jordan nu a ajuns cel mai mare baschetbalist cu un singur antrenament sau un singur meci jucat, și așa mia departe.
Puterea celor 10 minute
Iată o formulă simplă, care îți poate schimba viața:
10 minute = 1 săptămână
Este un exercițiu de matematică simplu:
10 minute în fiecare zi, de luni până vineri, înseamnă 50 de minute pe săptămână, înmulțite cu 50 de săptămâni pe an, înseamnă 2500 de minute, adică 41 de ore, echivalentul a 5 zile a câte 8 ore.
10 minute nu par multe, ținând cont că pierdem zilnic zeci de minute în trafic, făcând conversații inutile, sau ore întregi pe social media sau TV.
În 2021, la nivel mondial, s-au petrecut 142 de minute pe zi, pe social media, iar România media se află la ~136 de minute pe zi.
Poate nu realizezi ce înseamnă 136 de minute pe zi. Dar într-un an înseamnă 863 de ore, adică 36 de zile NEÎNTRERUPT pe social media.
Imaginează-ți ce ai putea realiza cu o săptămână întreagă de efort intens. Alegeți un obiectiv important pentru tine și lucrează la îndeplinirea lui o săptămână, a câte 8 ore pe zi. Doar 10 minute în fiecare zi, folosite inteligent, în practică deliberată, pot aduce schimbări considerabile.
Imaginează-ți ce poți face cu 20 minute pe zi (2 săptămâni), cu 30 minute pe zi (3 săptămâni) sau, de ce nu, 1 oră pe zi (6 săptămâni).
Nu spune că nu ai o oră pe zi disponibilă. Setările telefonului tău, la aplicațiile folosite frecvent, probabil o să te contrazică.
În loc să te uiți la televizor sau să te uiți la seriale, lucrează la ideea sau la visul tău;
În loc să te trezești la ora 8, trezește-te la 7 sau de ce nu, la 6.
Dacă-ți dorești ceva suficient de mult, îți faci timp, indiferent de celelalte obligații pe care le ai.
Adevărul este că majoritatea oamenilor nu-și doresc suficient de mult și își protejează eul invocând lipsa de timp.
Știai că peste 80% dintre milionari citesc în fiecare zi?
Dar miliardarii citesc și mai mult decât milionarii!
De exemplu, Oprah Winfrey citeste 70 de cărți pe an, Bill Gates 50, iar Elon Musk spune că a “mâncat” cărți pe pâine din copilărie.
Ba chiar când a fost întrebat de un jurnalist unde a învățat să construiască rachete, Elon a răspuns simplu: “citesc cărți”.
Un om de succes se educă în fiecare zi.
Poate nu ai timpul necesar să devorezi cărți pe pâine. Dar cred, că 20 de minute pe zi, poți să îți păstrezi pentru educația ta.
Îți garantez că dacă îți faci timp 20 de minute pe zi și citești sau asculți un rezumat MentorBooks în timp ce te deplasezi la servici, după un an, situația ta financiară se va îmbunătăți.
Dacă citești 20 minute pe zi din domeniul în care lucrezi, după un an de zile, nivelul tău va fi peste medie, vei fi mai performant și vei fi cu un mare pas înainte, față de punctul din care ai plecat. Dacă faci asta 30 de minute pe zi, sau o oră, probabil vei deveni expert în zona ta de interes.
Dacă nu mă crezi, ia-o ca pe o provocare și testează asta. După, întreabă-i pe cei din jurul tău care a fost progresul. O să-mi mulțumești mai târziu.
#ocartein20deminute poate fi privit ca pe un proiect personal sau ca pe un exercițiu.
Proiect, pentru că scopul final este să motivez cât mai mulți oameni să citească. De ce?
Cei mai mulți dintre directorii executivi citesc 4-5 cărți pe lună. Ei sunt liderii și cei care schimbă industria, cei care oferă locuri de muncă și cei care inventează unele dintre cele mai populare produse de pe piață. Dacă ei citesc atât de mult înseamnă că subestimăm valoarea pe care o poate avea o carte în ziua de azi.
Și chiar asta facem, cel puțin noi, românii. Conform IRES, mai mult de 1 din 5 români nu citesc cărți deloc, iar potrivit unui studiu recent al Comisiei Europene, un român citește, în medie, o carte pe an, lucru care ne trimite pe ultimul loc în Europa la citit.
Exercițiu pentru că este simplu de aplicat și te poate ajuta în mod real. Află de mai jos despre ce e vorba și cum poți participa.
Pe scurt, tot ce trebuie să faci este să citești sau să asculți un rezumat audio marca MentorBooks în fiecare zi timp de 30 de zile.
Gândește-te cât înseamnă 20 de minute pe zi: un prânz, drumul cu metroul spre muncă, timpul pe care îl petreci hai-hui pe Facebook, Instagram și pe alte rețele de socializare, etc.
Tot ce trebuie să faci este să identifici 20 minute în care ai putea să să citești sau să asculți un rezumat.
Sunt 20 de minute pe zi în care te poți dezvolta și nici măcar nu-ți trebuie vreo aptitudine specială de citit rapid.
#Ocarteîn20deminute nu e o provocare pe care să o începi de la 1 ianuarie 2022. O poți începe fix când vrei tu. Eu o să reamintesc de ea pentru următoarele câteva luni cel puțin. Pentru că o poți începe chiar de azi.
9 lecții din carte Puterea Magică a Gândului- David Schwartz-Rezumat
„Puterea magică a gândului” este o carte puternică, practică și înălțătoare care te fortifică pe calea succesului. „Puterea magică a gândului” te ajută să ieși din rutină și să-ți revigorezi obiectivele.
Majoritatea oamenilor trec prin viață având ambiții mici, obiective mici și gânduri mici și se ridică doar la dimensiunile acestora. Acestea fiind spuse, gândind la o scară mai mare, vei începe să atingi obiective mai mari.
În cadrul cercetărilor pe care le-a făcut pentru această carte, dr. Schwartz a intervievat lideri din diferite domenii de activitate, iar concluziile la care a ajuns au schimbat mentalitatea a milioane de cititori din întreaga lume. Ceea ce a pornit de la o intuiție s-a dezvoltat într-o concepție coerentă asupra fericirii personale.
În rândurile de mai jos îți voi prezenta 9 lecții extrase din cartea „Puterea magică a gândului”
1. Câştigaţi dacă refuzaţi să vă luptaţi cu oameni mărunţi. Dacă vă luptaţi cu astfel de oameni, ajungeţi de mărimea lor. Rămâneţi nişte oameni verticali.
2. Persoana hotărâtă să obţină un succes maxim învaţă principiul că progresul se face pas cu pas. O casă e construită cărămidă cu cărămidă. Un joc de fotbal se câştigă cu fiecare partidă. Un magazin devine mai mare cu fiecare nou client.
3. Fiţi un adept al experimentelor. Eliminaţi rutina. Cunoaşteţi restaurante noi, cărţi noi, teatre noi, prieteni noi; mergeţi în fiecare zi pe un alt drum la serviciu, schimbaţi-vă destinaţia de concediu în fiecare an, faceţi ceva nou şi diferit în acest sfârşit de săptămână.
4. Folosiţi acţiunea ca să vindecaţi frica şi să căpătaţi încredere. Faceţi ceea ce vă provoacă frică şi frica va dispărea. Încercaţi şi veţi vedea.
5. Nu vă subestimaţi. Nu mai comiteţi crima autocriticii severe. Concentraţi-vă asupra calităţilor dumneavoastră. Sunteţi mai bun decât credeţi.
7. Mulţi oameni ambiţioşi trec prin viaţă cu o perseverenţă admirabilă şi demonstrează ambiţie, dar nu reuşesc pentru că nu încearcă noi abordări. Urmăriţi-vă ţelul. Nu vă abateţi deloc de la el. Dar nu vă daţi cu capul de pereţi. Dacă nu obţineţi rezultate, încercaţi o nouă abordare.
8. Oamenii şi afacerile de succes se alimentează din această întrebare: „Cum pot să-mi îmbunătăţesc performanţele? Cum pot fi mai bun în ceea ce fac?”
9. Cuvântul de ordine trebuie să fie „acum”. Mâine, săptămâna viitoare, mai târziu şi alte cuvinte de acest tip sunt sinonime cu cuvântul ce desemnează eşecul — „niciodată”. Fiţi o persoană care spune „Voi începe chiar acum!”
În ultimul an, pe noptiera ta din dormitor s-a format un „munte” de cărți și nu ai mai reușit să citești nici măcar câteva pagini de ceva vreme?
Ți-ai dorit vreodată să poți citi o carte întreagă în mai puțin de 20 minute fără să ratezi toate informațiile cruciale?
Sunt sigur că ai auzit de Principiul lui Pareto: 80/20. Principiul Pareto (sau regula 80/20) este pe cât de simplu pe atât de util și aplicabil când vine vorba despre citit cărți.
Adică in mod practic… 80% din substanța unei cărți e în 20% din conținut. Și atunci de ce să citești toată cartea? Mare parte din cărtile care se scriu și se publica, au multă umplutură. Ești de acord? O carte îți oferă un context în 200 de pagini și îți transmite esențialul în 20 de pagini. Dar ca să găsești acele 20 de pagini trebuie să citești și restul 200.
Noi, echipa MentorBooks analizăm fiecare dintre cele mai bine vândute cărți, o citim, recitim și o condensăm într-un rezumat concis de 15-20 de pagini, astfel încât să obții cele mai importante idei și concepte în maxim 20 de minute. Dar cel mai important îți prezentăm pași acționabili, vei primi liste cu sarcini clare aproape pentru fiecare titlu care te vor împinge să transformi cunoștințele în acțiune.
Numai ai nici o scuză chiar dacă programul zilnic nu-ți mai permite să citești ore în șir, acum tot poți să incluzi lectura în rutina ta, dacă este o prioritate pentru tine, din diferite motive: vrei să te dezvolți personal, vrei să-ți aprofundezi cunoștințele într-un anumit domeniu.
Îți propunem să citești sau să asculți rezumatul cărții Puterea Magică a Gândului de David Schwartz în timp ce îți bei cafeaua sau ești în drum spre serviciu. Durează aproximativ 20 de minute! 🙂
Pe parcursul rezumatului vei parcurge următoarele capitole :
Succesul tău este determinat de gândurile tale
Vindecă-te de „scuzemie”, boala eşecului
Scuzemia sănătăţii
Scuzemia inteligenței
Scuzemia vârstei
Scuzemia hazardului
Omoară-ți frica
Devino un mare gânditor
Întreabă-te cum ai putea să te descurci mai bine
Aspectul și acțiunile tale te definesc
Înconjoară-te cu tot ce este mai bun
Accesează-ți contul de pe mentorbooks.ro pentru aprofundarea subiectului.
MentorBooks te ajută să atingi cea mai bună versiune a ta, oferindu-ți resurse valoroase și informații obținute de la mentorii de top din întreaga lume.
Testează 7 zile gratuit, fără introducerea cardului bancar.
De ce am înțeles greșit metafora cu paharul pe jumătate plin
„Nimic nu este bun sau rău, dar gândirea îl face astfel”. – William Shakespeare
Percepția noastră asupra vieții este o chestiune de perspectivă. Am fost învățați că pesimiștii văd paharul pe jumătate gol, în timp ce optimiștii îl văd pe jumătate plin.
Întotdeauna mi-a plăcut să contest truismele – metafore ca aceasta simplifică prea mult viața. Ne face să abordăm optimismul și pesimismul ca fiind concepte opuse și fixe — suntem forțați să alegem o tabără. Viața nu este statică, ci fluidă. Putem bea paharul și apoi să-l umplem din nou.
Societatea noastră venerează optimiștii și stigmatizează pesimiștii — oamenii te vor plăcea sau te vor respinge în funcție de punctul tău de vedere. Cu toate acestea, încercarea de a cataloga ceva drept „corect” sau „greșit” este înșelătoare. Atât optimismul, cât și pesimismul au părțile lor pozitive și negative. Ceea ce faci contează mai mult decât modul în care vezi paharul.
Optimismul conduce lumea
Optimismul nu a fost întotdeauna pe primul loc. Din punct de vedere istoric, a fost asociat cu oameni simpliști și nerealiști, în special în literatura de specialitate, cum ar fi „Pollyanna” de Porter. Psihologii, precum Freud, au respins optimismul, considerându-l o „negare iluzorie”.
Începând cu anii 1960, a avut loc o schimbare în domeniul emotivității, susținută de cercetări în dezvoltare care corelează pozitivismul cu succesul. Acesta a devenit regele, iar noi am devenit, în mod accidental, slujitorii săi.
Mulți psihologi clasifică populația ca fiind predominant optimistă — unii susținând că 80% dintre oameni sunt optimiști, alții afirmând că 60% dintre noi sunt într-o oarecare măsură optimiști. Mi se pare o evaluare optimistă.
Cercetările arată că optimismul este corelat cu speranța de viață crescută, o sănătate mai bună, un succes sporit în mediul academic, muncă și sport și șanse mai mari de recuperare din situații dificile. Cu toate acestea, mulți experți cred că majoritatea studiilor nu pot distinge cauza de efect. Gândirea pozitivă ne face mai sănătoși? Sau faptul că suntem mai sănătoși ne face să gândim pozitiv?
Optimismul este o trăsătură de personalitate vastă. Ne face să credem că viitorul va fi plin de multe lucruri bune, iar cele rele vor fi cât mai puține. Dar oare cei care nu s-au născut de partea aceea, pot învăța să fie mai optimiști?
Această întrebare simplă creează numeroase discrepanțe. Unii cercetători sunt de părere că da, putem. Alții cred că intervențiile nu ne fac mai optimiști, ci doar ne reduc pesimismul.
Cadrul pe jumătate gol
Psihologul Alison Ledgerwood nu crede că cei mai mulți dintre noi văd paharul pe jumătate plin , ea crede că percepția noastră asupra lumii tinde să încline spre gânduri negative. Ea propune o abordare fixă a dilemei paharului. Avem fie un cadru de „câștig”, fie un cadru de „pierdere”. Vedem partea bună sau negativă a lucrurilor. Chiar mai rău, mintea noastră rămâne blocată în negativ mai mult decât în pozitiv.
Ledgerwood și colega ei au studiat reacția oamenilor la o procedură chirurgicală prin adoptarea unei abordări pozitive și a unei abordări negative. Pe de-o parte, participanții cărora li s-a spus că operația a avut o rată de succes de 70% au reacționat pozitiv la ideea de a trece printr-o astfel de intervenție. Pe de altă parte, cei cărora li s-a spus că procedura a avut o rată de eșec de 30%, au reacționat negativ.
Pentru a contesta reacția inițială, primului grup i-a fost prezentată ulterior rata de eșec de 30%, iar celui de-al doilea rata de succes de 70%. Surprinzător, cei care au reacționat inițial pozitiv aveau acum o viziune negativă, iar ceilalți nu și-au schimbat-o pe a lor . Au continuat să vadă procedura ca fiind una negativă.
Acest exercițiu a dovedit nu numai că pozitivismul poate fi afectat de informații negative, ci și că mintea noastră poate rămâne blocată într-o viziune pesimistă inițială.
Dar oare putem trece de la un cadru la altul?
În opinia lui Ledgerwood, tindem să înclinăm spre negativ. Trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a ne detașa de opiniile negative, astfel că pentru a vedea paharul pe jumătate plin este nevoie de un efort suplimentar.
Deci, cine are dreptate? Suntem mai mult optimiști? Sau înclinăm spre negativitate? Poate ambele.
Predispoziția spre optimism
A vedea paharul pe jumătate plin are multe beneficii, dar există un dezavantaj pe care majoritatea optimiștilor nu îl văd. Optimiștii acordă mai puțină atenție detaliilor și nu caută informații noi pentru a-și contesta punctele de vedere optimiste, ceea ce conduce la luarea de decizii proaste. Asta explică de ce multe decizii de angajare nu merg bine. Recrutorii favorizează candidații care par mai entuziasmați și mai entuziaști — ambii indicatori ai angajaților optimiști.
Predispoziția spre optimism este unul dintre cei doi factori-cheie din cauza cărora calculăm incorect proiectele mari. Avem tendința de a subestima atât timpul, cât și costurile. Unele guverne, cum ar fi cel britanic, adaugă acum un procent suplimentar în mod implicit pentru a compensa estimările excesiv de pozitive.
Potrivit lui Tali Sharot, profesor londonez de neuroștiințe cognitive, 80% dintre noi suferim de predispoziția spre optimism — supraestimăm probabilitatea de a trăi evenimente pozitive și subestimăm probabilitatea de a trăi evenimente negative.
Cum îți alegi cardul de credit? Majoritatea oamenilor preferă o taxă anuală scăzută în locul unei rate procentuale anuale ridicate, chiar dacă nu reușesc periodic să-și plătească soldurile. Taxa mai mică este înșelătoare — optimiștii acționează de parcă nu ar avea niciodată nevoie de credit, dar sfârșesc prin a plăti mult mai mult pentru dobânzi.
După cum explică Sharot, suntem mai optimiști în privința noastră și a familiei, dar nu atât de optimiști în privința altora, inclusiv în privința propriei noastre țări.
Oamenii pozitivi își supraestimează abilitățile. Când vine vorba de stilul de conducere, inteligență, onestitate și modestie — pentru a aminti doar câteva — cei mai mulți dintre noi credem că ne descurcăm mai bine decât restul. Și ne considerăm peste medie. Totuși, acest lucru este imposibil din punct de vedere static — nu putem fi cu toții mai buni decât toți ceilalți.
De aceea, majoritatea semnelor de avertizare nu reușesc să schimbe comportamentul. Oamenii sunt de acord că fumatul ucide, dar cred că îi va afecta pe alții, nu pe ei. A vedea paharul pe jumătate plin alimentează o viziune nerealistă. Ferește-te de partea întunecată a optimismului, dar rămâi încrezător.
Partea pozitivă a pesimismului
Există o diferență între a fi pesimist și a înfrunta realitatea. Asta a descoperit autorul Burkeman după ce a discutat cu nenumărați psihologi, terapeuți și alți experți. El ne invită să contestăm ipotezele și sfaturile prea simplificate cu privire la gândirea pozitivă.
Burkeman a inventat termenul de „cale negativă spre fericire”, care presupune încercarea de a nu fi întotdeauna mult prea pozitivi, întoarcerea către incertitudine și nesiguranță, chiar pesimism — pentru a găsi o cale diferită, care ar putea fi mai durabilă și de succes.
Cercetări multiple au arătat că optimismul are și o parte întunecată. Nu numai că poate duce la rezultate slabe, dar ne face să subestimăm riscurile sau să luăm mai puține măsuri. De exemplu, metoda afirmațiilor pozitive ar putea funcționa pentru oamenii pozitivi, dar ar avea consecințe negative pentru cei cu stimă de sine scăzută — acestea duc la stări de spirit mai proaste. Plasând optimismul pe un piedestal, am stigmatizat automat pesimismul . A devenit capătul opus, demonizat al optimismului.
Pesimismul nu este unidimensional cu optimismul, ci o construcție separată. Nu are întotdeauna rezultatele negative care îl juxtapun cu cele pozitive ale optimismului și poate da uneori roade.
Pesimistul defensiv este un tip particular de pesimist care duce gândirea negativă la un nivel cu totul nou. Este o strategie care ajută oamenii să-și reducă anxietatea — conduce mai degrabă la concentrare decât la evitare. De aceea, un anumit grad de pesimism este util din când în când.
Pesimistul defensiv se concentrează pe scenariul cel mai pesimist, astfel încât identifică și are grijă de lucrurile pe care optimiștii nu le observă. Această abordare ne poate ajuta să ne pregătim mai bine pentru evenimente care nu sunt sub controlul nostru deplin, cum ar fi un interviu de angajare.
De asemenea, această abordare este foarte eficientă pentru a spori încrederea. Un studiu a arătat că studenții care au avut o abordare pesimistă defensivă și-au crescut în patru ani nivelul de stimă de sine până la cel al optimiștilor.
Fostul antrenor de baschet Bob Knight , care are peste 900 de meciuri câștigate , crede că victoria aparține echipei care face cele mai puține greșeli. Abordarea sa vizează prevenirea greșelilor . Astfel, prin recunoașterea slăbiciunilor și vulnerabilităților echipei, el încurajează jucătorii să se concentreze pe negativ, nu pozitiv.
Optimismul și pesimismul nu sunt concepte antagoniste, ci mai degrabă cele două fețe ale aceleiași monede . Avem nevoie de ambele pentru a duce o viață mai echilibrată.
Încetează să mai privești paharul
Vezi doar jumătatea plină sau doar jumătatea goală a paharului?
Întrebările binare limitează modul în care vedem viața, forțându-ne să alegem o opțiune. Pentru a scăpa de această capcană, trebuie să nu punem întrebarea. În loc să alegem una sau cealaltă, cum le putem integra pe amândouă?
Etichetele ne pun piedici
Categorisirea oamenilor , inclusiv propria persoană, în optimiști sau pesimiști ne blochează. Ne obligă să adoptăm un punct de vedere, mai degrabă decât să comutăm între ele, după caz.
A fi pesimist nu este neapărat ceva rău, ceea ce faci cu acel pesimism este ceea ce contează. Când supralicitezi fie o imagine pozitivă, fie una negativă, atunci îți limitezi posibilitățile.
Integrează-le pe amândouă
O abordare pozitivă a vieții nu înseamnă să vezi doar partea pozitivă, ci și să accepți că ambele părți , atât optimismul, cât și pesimismul au avantaje și dezavantaje.
Gândirea pozitivă ne încurajează să ne asumăm riscurile necesare și să ne extindem orizonturile. Dar, de asemenea, ne face să ignorăm pericolele vieții sau să ne supraestimăm propriile capacități. Gândirea negativă poate fi dăunătoare atunci când preia controlul și întunecă modul în care vedem lumea. Dar un pic de îngrijorare și îndoială te poate ține în priză. O doză de „pesimism defensiv” te poate ajuta să neutralizezi predispoziția spre optimism.
Viața este fluidă — golește paharul (și umple-l din nou)
După cum a spus psihologul Suzanne Segerstrom, „Optimiștii sunt fericiți și sănătoși nu din cauza a ceea ce sunt, ci datorită modului în care acționează”.
În filozofie, meliorismul este un concept care conduce capacitatea noastră de a îmbunătăți lumea prin modificare . Putem produce rezultate care sunt considerate mai bune decât fenomenul original.
Meliorismul nu înseamnă ignorarea răului din lume. Ci să accepți eșecurile vieții ca pe niște provocări care trebuie depășite. Această bucurie de a trăi ne energizează, ne sporește dorința și entuziasmul. În loc să observăm dacă paharul este pe jumătate plin sau gol, învățăm să ne bucurăm de el. Consumăm lucrurile bune pe care viața ni le oferă, apoi facem plinul din nou.
Pesimiștii se plâng că lumea este grea; optimiștii văd partea pozitivă și ignoră provocările reale — se așteaptă ca gândirea pozitivă să schimbe lucrurile în bine. Negativismul ne amintește că suntem realiști; pozitivismul ne dă speranță . Avem nevoie de ambele.
Acțiunile noastre, nu percepția, ne ajută să îmbunătățim lumea. Idealizarea lucrurilor înseamnă evitare. La fel cu a fi negativ. Viața nu este ușoară . Privește paharul — ceea ce faci cu el contează mai mult decât modul în care îl percepi.
