De ce am înțeles greșit metafora cu paharul pe jumătate plin
„Nimic nu este bun sau rău, dar gândirea îl face astfel”. – William Shakespeare
Percepția noastră asupra vieții este o chestiune de perspectivă. Am fost învățați că pesimiștii văd paharul pe jumătate gol, în timp ce optimiștii îl văd pe jumătate plin.
Întotdeauna mi-a plăcut să contest truismele – metafore ca aceasta simplifică prea mult viața. Ne face să abordăm optimismul și pesimismul ca fiind concepte opuse și fixe — suntem forțați să alegem o tabără. Viața nu este statică, ci fluidă. Putem bea paharul și apoi să-l umplem din nou.
Societatea noastră venerează optimiștii și stigmatizează pesimiștii — oamenii te vor plăcea sau te vor respinge în funcție de punctul tău de vedere. Cu toate acestea, încercarea de a cataloga ceva drept „corect” sau „greșit” este înșelătoare. Atât optimismul, cât și pesimismul au părțile lor pozitive și negative. Ceea ce faci contează mai mult decât modul în care vezi paharul.
Optimismul conduce lumea
Optimismul nu a fost întotdeauna pe primul loc. Din punct de vedere istoric, a fost asociat cu oameni simpliști și nerealiști, în special în literatura de specialitate, cum ar fi „Pollyanna” de Porter. Psihologii, precum Freud, au respins optimismul, considerându-l o „negare iluzorie”.
Începând cu anii 1960, a avut loc o schimbare în domeniul emotivității, susținută de cercetări în dezvoltare care corelează pozitivismul cu succesul. Acesta a devenit regele, iar noi am devenit, în mod accidental, slujitorii săi.
Mulți psihologi clasifică populația ca fiind predominant optimistă — unii susținând că 80% dintre oameni sunt optimiști, alții afirmând că 60% dintre noi sunt într-o oarecare măsură optimiști. Mi se pare o evaluare optimistă.
Cercetările arată că optimismul este corelat cu speranța de viață crescută, o sănătate mai bună, un succes sporit în mediul academic, muncă și sport și șanse mai mari de recuperare din situații dificile. Cu toate acestea, mulți experți cred că majoritatea studiilor nu pot distinge cauza de efect. Gândirea pozitivă ne face mai sănătoși? Sau faptul că suntem mai sănătoși ne face să gândim pozitiv?
Optimismul este o trăsătură de personalitate vastă. Ne face să credem că viitorul va fi plin de multe lucruri bune, iar cele rele vor fi cât mai puține. Dar oare cei care nu s-au născut de partea aceea, pot învăța să fie mai optimiști?
Această întrebare simplă creează numeroase discrepanțe. Unii cercetători sunt de părere că da, putem. Alții cred că intervențiile nu ne fac mai optimiști, ci doar ne reduc pesimismul.
Cadrul pe jumătate gol
Psihologul Alison Ledgerwood nu crede că cei mai mulți dintre noi văd paharul pe jumătate plin , ea crede că percepția noastră asupra lumii tinde să încline spre gânduri negative. Ea propune o abordare fixă a dilemei paharului. Avem fie un cadru de „câștig”, fie un cadru de „pierdere”. Vedem partea bună sau negativă a lucrurilor. Chiar mai rău, mintea noastră rămâne blocată în negativ mai mult decât în pozitiv.
Ledgerwood și colega ei au studiat reacția oamenilor la o procedură chirurgicală prin adoptarea unei abordări pozitive și a unei abordări negative. Pe de-o parte, participanții cărora li s-a spus că operația a avut o rată de succes de 70% au reacționat pozitiv la ideea de a trece printr-o astfel de intervenție. Pe de altă parte, cei cărora li s-a spus că procedura a avut o rată de eșec de 30%, au reacționat negativ.
Pentru a contesta reacția inițială, primului grup i-a fost prezentată ulterior rata de eșec de 30%, iar celui de-al doilea rata de succes de 70%. Surprinzător, cei care au reacționat inițial pozitiv aveau acum o viziune negativă, iar ceilalți nu și-au schimbat-o pe a lor . Au continuat să vadă procedura ca fiind una negativă.
Acest exercițiu a dovedit nu numai că pozitivismul poate fi afectat de informații negative, ci și că mintea noastră poate rămâne blocată într-o viziune pesimistă inițială.
Dar oare putem trece de la un cadru la altul?
În opinia lui Ledgerwood, tindem să înclinăm spre negativ. Trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a ne detașa de opiniile negative, astfel că pentru a vedea paharul pe jumătate plin este nevoie de un efort suplimentar.
Deci, cine are dreptate? Suntem mai mult optimiști? Sau înclinăm spre negativitate? Poate ambele.
Predispoziția spre optimism
A vedea paharul pe jumătate plin are multe beneficii, dar există un dezavantaj pe care majoritatea optimiștilor nu îl văd. Optimiștii acordă mai puțină atenție detaliilor și nu caută informații noi pentru a-și contesta punctele de vedere optimiste, ceea ce conduce la luarea de decizii proaste. Asta explică de ce multe decizii de angajare nu merg bine. Recrutorii favorizează candidații care par mai entuziasmați și mai entuziaști — ambii indicatori ai angajaților optimiști.
Predispoziția spre optimism este unul dintre cei doi factori-cheie din cauza cărora calculăm incorect proiectele mari. Avem tendința de a subestima atât timpul, cât și costurile. Unele guverne, cum ar fi cel britanic, adaugă acum un procent suplimentar în mod implicit pentru a compensa estimările excesiv de pozitive.
Potrivit lui Tali Sharot, profesor londonez de neuroștiințe cognitive, 80% dintre noi suferim de predispoziția spre optimism — supraestimăm probabilitatea de a trăi evenimente pozitive și subestimăm probabilitatea de a trăi evenimente negative.
Cum îți alegi cardul de credit? Majoritatea oamenilor preferă o taxă anuală scăzută în locul unei rate procentuale anuale ridicate, chiar dacă nu reușesc periodic să-și plătească soldurile. Taxa mai mică este înșelătoare — optimiștii acționează de parcă nu ar avea niciodată nevoie de credit, dar sfârșesc prin a plăti mult mai mult pentru dobânzi.
După cum explică Sharot, suntem mai optimiști în privința noastră și a familiei, dar nu atât de optimiști în privința altora, inclusiv în privința propriei noastre țări.
Oamenii pozitivi își supraestimează abilitățile. Când vine vorba de stilul de conducere, inteligență, onestitate și modestie — pentru a aminti doar câteva — cei mai mulți dintre noi credem că ne descurcăm mai bine decât restul. Și ne considerăm peste medie. Totuși, acest lucru este imposibil din punct de vedere static — nu putem fi cu toții mai buni decât toți ceilalți.
De aceea, majoritatea semnelor de avertizare nu reușesc să schimbe comportamentul. Oamenii sunt de acord că fumatul ucide, dar cred că îi va afecta pe alții, nu pe ei. A vedea paharul pe jumătate plin alimentează o viziune nerealistă. Ferește-te de partea întunecată a optimismului, dar rămâi încrezător.
Partea pozitivă a pesimismului
Există o diferență între a fi pesimist și a înfrunta realitatea. Asta a descoperit autorul Burkeman după ce a discutat cu nenumărați psihologi, terapeuți și alți experți. El ne invită să contestăm ipotezele și sfaturile prea simplificate cu privire la gândirea pozitivă.
Burkeman a inventat termenul de „cale negativă spre fericire”, care presupune încercarea de a nu fi întotdeauna mult prea pozitivi, întoarcerea către incertitudine și nesiguranță, chiar pesimism — pentru a găsi o cale diferită, care ar putea fi mai durabilă și de succes.
Cercetări multiple au arătat că optimismul are și o parte întunecată. Nu numai că poate duce la rezultate slabe, dar ne face să subestimăm riscurile sau să luăm mai puține măsuri. De exemplu, metoda afirmațiilor pozitive ar putea funcționa pentru oamenii pozitivi, dar ar avea consecințe negative pentru cei cu stimă de sine scăzută — acestea duc la stări de spirit mai proaste. Plasând optimismul pe un piedestal, am stigmatizat automat pesimismul . A devenit capătul opus, demonizat al optimismului.
Pesimismul nu este unidimensional cu optimismul, ci o construcție separată. Nu are întotdeauna rezultatele negative care îl juxtapun cu cele pozitive ale optimismului și poate da uneori roade.
Pesimistul defensiv este un tip particular de pesimist care duce gândirea negativă la un nivel cu totul nou. Este o strategie care ajută oamenii să-și reducă anxietatea — conduce mai degrabă la concentrare decât la evitare. De aceea, un anumit grad de pesimism este util din când în când.
Pesimistul defensiv se concentrează pe scenariul cel mai pesimist, astfel încât identifică și are grijă de lucrurile pe care optimiștii nu le observă. Această abordare ne poate ajuta să ne pregătim mai bine pentru evenimente care nu sunt sub controlul nostru deplin, cum ar fi un interviu de angajare.
De asemenea, această abordare este foarte eficientă pentru a spori încrederea. Un studiu a arătat că studenții care au avut o abordare pesimistă defensivă și-au crescut în patru ani nivelul de stimă de sine până la cel al optimiștilor.
Fostul antrenor de baschet Bob Knight , care are peste 900 de meciuri câștigate , crede că victoria aparține echipei care face cele mai puține greșeli. Abordarea sa vizează prevenirea greșelilor . Astfel, prin recunoașterea slăbiciunilor și vulnerabilităților echipei, el încurajează jucătorii să se concentreze pe negativ, nu pozitiv.
Optimismul și pesimismul nu sunt concepte antagoniste, ci mai degrabă cele două fețe ale aceleiași monede . Avem nevoie de ambele pentru a duce o viață mai echilibrată.
Încetează să mai privești paharul
Vezi doar jumătatea plină sau doar jumătatea goală a paharului?
Întrebările binare limitează modul în care vedem viața, forțându-ne să alegem o opțiune. Pentru a scăpa de această capcană, trebuie să nu punem întrebarea. În loc să alegem una sau cealaltă, cum le putem integra pe amândouă?
Etichetele ne pun piedici
Categorisirea oamenilor , inclusiv propria persoană, în optimiști sau pesimiști ne blochează. Ne obligă să adoptăm un punct de vedere, mai degrabă decât să comutăm între ele, după caz.
A fi pesimist nu este neapărat ceva rău, ceea ce faci cu acel pesimism este ceea ce contează. Când supralicitezi fie o imagine pozitivă, fie una negativă, atunci îți limitezi posibilitățile.
Integrează-le pe amândouă
O abordare pozitivă a vieții nu înseamnă să vezi doar partea pozitivă, ci și să accepți că ambele părți , atât optimismul, cât și pesimismul au avantaje și dezavantaje.
Gândirea pozitivă ne încurajează să ne asumăm riscurile necesare și să ne extindem orizonturile. Dar, de asemenea, ne face să ignorăm pericolele vieții sau să ne supraestimăm propriile capacități. Gândirea negativă poate fi dăunătoare atunci când preia controlul și întunecă modul în care vedem lumea. Dar un pic de îngrijorare și îndoială te poate ține în priză. O doză de „pesimism defensiv” te poate ajuta să neutralizezi predispoziția spre optimism.
Viața este fluidă — golește paharul (și umple-l din nou)
După cum a spus psihologul Suzanne Segerstrom, „Optimiștii sunt fericiți și sănătoși nu din cauza a ceea ce sunt, ci datorită modului în care acționează”.
În filozofie, meliorismul este un concept care conduce capacitatea noastră de a îmbunătăți lumea prin modificare . Putem produce rezultate care sunt considerate mai bune decât fenomenul original.
Meliorismul nu înseamnă ignorarea răului din lume. Ci să accepți eșecurile vieții ca pe niște provocări care trebuie depășite. Această bucurie de a trăi ne energizează, ne sporește dorința și entuziasmul. În loc să observăm dacă paharul este pe jumătate plin sau gol, învățăm să ne bucurăm de el. Consumăm lucrurile bune pe care viața ni le oferă, apoi facem plinul din nou.
Pesimiștii se plâng că lumea este grea; optimiștii văd partea pozitivă și ignoră provocările reale — se așteaptă ca gândirea pozitivă să schimbe lucrurile în bine. Negativismul ne amintește că suntem realiști; pozitivismul ne dă speranță . Avem nevoie de ambele.
Acțiunile noastre, nu percepția, ne ajută să îmbunătățim lumea. Idealizarea lucrurilor înseamnă evitare. La fel cu a fi negativ. Viața nu este ușoară . Privește paharul — ceea ce faci cu el contează mai mult decât modul în care îl percepi.
_________
Sursa: Citește articolul original pe: thriveglobal.com
