Doi oameni cu un nivel egal de aptitudini lucrează în același birou. Pentru a-i putea compara, să spunem că amândoi ajung la birou la ora 9, în fiecare zi, și pleacă la ora 7. Bill lucrează fără oprire, de la sarcină la sarcină, fiind prins toată ziua în ședințe. Își ia prânzul chiar și în fața calculatorului. Îți sună cunoscut?
Nick, pe de altă parte, lucrează intens pentru aproximativ 90 de minute și apoi își ia o pauză de 15 minute înainte să se apuce iar de treabă. La 12:15, iese la prânz timp de 45 de minute sau merge la o sală de forță din apropiere. La ora 3, închide ochii la birou și se odihnește. Uneori se transformă într-un somn de 15 sau 20 de minute. Între ora 4:30 și 5, Nick iese afară pentru a se plimba.
Bill petrece 10 ore la locul de muncă. Începe lucrul la o capacitate de 80%, lucrând instinctiv în reprize în loc să dea totul odată, deoarece știe că îl așteaptă o zi lungă.
La ora 1, Bill începe să se simtă puțin obosit. A scăzut la un nivel de 60% și inevitabil nu mai este la fel de productiv cum era. Între orele 4 și 7, nivelul lui de muncă ajunge la aproximativ 40%.
Se numește legea randamentului marginal descrescător. În medie Bill lucrează cele 10 ore la o capacitate de 60%, ceea ce înseamnă că lucrează eficient numai 6 ore.
Nick lucrează și el 10 ore. Se simte comfortabil să lucreze la o capacitate de 90% deoarece știe că va avea o pauză atunci când este prea mult. El încetinește puțin pe măsură ce ziua trece, dar după un prânz sau un antrenament la sală, el a rămas la o capacitate de 70% pentru cele 3 ore rămase de muncă.
Nick scade două ore din totalul de 10, așa că îi rămân 8 ore de muncă. În acest timp, acesta muncește la o capacitate de 80% ceea ce înseamnă că lucrează eficient 6 ore jumătate – cu o jumătate de oră mai mult decât Bil.
Deoarece Nick este mai concentrat și mai alert decât Bill, acesta face și mai puține greșeli, iar atunci când se întoarce acasă noaptea, mai are energie pentru a sta cu familia.
Nu numărul de ore pe care îl petrecem la birou determină valoarea pe care o aducem. Este nivelul de energie pe care îl avem în aceste ore de muncă. Ființele umane sunt făcute pentru a pulsa ritmic între consumul și reîncărcarea cu energie. Așa funcționăm cel mai bine. Pentru a menține un nivel optim de energie – psihic, mental, emoțional și chiar spiritual – trebuie să ne reîncărcăm bateriile.
Modul de lucru a lui Nick este mult mai sustenabil deoarece îți vei permite să faci mai multe lucruri într-un timp mai scurt, la o performanță mai crescută.
Creează un loc de muncă care să țină cont de echilibrul între muncă intensă și relaxare și nu numai că vei obține un nivel mai mare al productivității din partea angajaților, dar și o interacțiune mai crescută, alături de o satisfacție profesională.
Există destule dovezi care să arate că odihna și relaxarea aduc performanță.
Un studiu efectuat de NASA în colaborare cu Administrația Federală a Aviației, da exemplul piloților de lungă durată. Unui grup de piloți i s-a dat oportunitatea să se odihnească timp de 40 de minute între zboruri și au reușit să prindă 26 de minute de somn. Nivelul lor de reacție s-a îmbunătățit cu 16%.
Piloții care nu au dormit, au fost testați în același fel, la jumătatea unei curse și au experimentat un procent mai scăzut, 34%, în nivelul lor de reacție. Aceștia au avut parte și de 22 mini-sesiuni de dormit a câte 10 secunde, în ultima jumătate de oră a zborului. Piloții care au dormit, nu au experimentat așa ceva.
Luați în considerare și studiul efectuat de expertul Anders Ericcson în ce privește violoniștii la Universitatea de Muzică din Berlin. Cei mai buni violoniști au exersat în sesiuni de 90 de minute și au luat o pauză între ele. Aproape niciodată nu au cântat mai mult de 4 ore jumătate pe parcursul unei zile. Ceea ce au înțeles ei a fost legea randamentului marginal descrescător.
Totodată, violoniștii de top au avut parte de un somn, în medie, de 8 ore pe noapte și de un somn de 20-30 minute în fiecare după amiază. Într-o săptămână, au dormit cu 16 ore mai mult decât face un american în mod obișnuit.
Între vârsta de 30 și 40 de ani, am scris trei cărți. Am stat în fiecare zi între 7 dimineața și 7 seara, încercând să rămân concentrat. Fiecare carte mi-a luat cel puțin un an pentru a o scrie. Majoritatea cărților mele recente, le-am scris urmând un program asemănător cu cel al violonistilor – trei sesiuni a câte 90 de minute, urmate de o pauză între fiecare.
Am scris acele cărți în șase luni – investind mai puțin de jumătate din orele de muncă pe care le aveam pentru fiecare dintre cele trei cărți. Atunci când lucram, lucram cu adevărat. Atunci când mă relaxam – fie că mergeam să îmi iau ceva de mâncare, sau meditam, sau ieșeam la alergat – mă încărcam cu energie.
Stresul nu este inamicul locului de muncă. Într-adevăr, stresul este motivul pentru care nu ne putem mari capacitatea. Doar gândește-te la ridicarea de greutăți. Stresându-ți mușchii, și apoi recuperându-te, vei deveni mai puternic. Adevăratul nostru dușman este absența unui relaxări intermitente.
_______
Sursa: Bookster/ HBR.org.
