Ne menținem la o distanță sigură de toți și de toate și avem mereu pregătită o strategie de ieșire. Dar se poate ajunge la excelență, fără vulnerabiliate? Nu. Degeaba schimbăm noi nu știu câte armuri, de-a lungul vieții. Limitând conexiunea umană și implicarea, armura ne apără, de fapt, de siguranță și de fericire.
Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, iar nesiguranța, riscurile și expunerea emoțională de fiecare zi nu sunt opționale. Totul pornește de la implicare. Curajul și claritatea scopurilor noastre depind de capacitatea și de disponibilitatea noastră de a ne accepta și de a ne asuma propria vulnerabilitate. Cu cât mai invulnerabili vrem să fim, cu atât mai temători și mai deconectați suntem.
Dacă ne petrecem viața așteptând să fim perfecți și blindați, vom sacrifica relații interumane și oportunități ce nu pot fi recuperate, vom risipi timpul ce ne este dat, ne vom refuza talentele și nu ne vom îndeplini rolul pe care numai noi îl putem împlini.
Perfecțiunea și blindarea sună tentant, dar nu există în experiența umană. Trebuie să intrăm în scenă, indiferent care – o relație, o întâlnire importantă, un proces de creație sau o discuție dificilă în familie – cu curaj și cu dorința de a fi prezenți și implicați. Viața nu se trăiește de pe margine.
Așa că întreabă-te:
- De unde vine teama ta de vulnerabilitate?
- Cum te protejezi de vulnerabilitate?
- Ce preț plătești atunci când te inchizi în tine și te ții la distanță?
- Cum ți-ai putea asuma propria vulnerabilitate, în așa fel încât să poți începe să transformi modul în care trăiești, iubești și îți conduci viața, firma, echipa?
Ți-a plăcut această prezentare?
