7 reguli pentru a crea mai multă fericire

Am petrecut mare parte din anul trecut lucrând la un documentar despre propria-mi fericire, încercând să aflu dacă îmi pot antrena mintea într-un anumit fel, aşa cum îmi pot antrena corpul, astfel încât să obţin un sentiment îmbunătăţit de stare de bine generală.

Apoi, în ianuarie, anul acesta, a murit mama mea şi a lucra la un astfel de film era ultimul lucru care mă interesa. Aşa că, în stilul stupid, specific designerilor, după ani întregi de muncă, tot ce pot prezenta din el sunt doar titlurile filmului.

Erau totuși făcute când eram în concediu de documentare cu firma mea, în Indonezia. Putem observa că prima parte de aici a fost creată de porci. Era puţin cam neconvenţional şi am dorit un punct de vedere mai feminin, aşa că am folosit o raţă care a făcut asta într-un mod mai potrivit… modalitate. Studioul meu din Bali era la doar 10 minute de o pădure cu maimuţe. Şi maimuţele, desigur, se consideră că sunt cele mai fericite fiinţe de pe pământ.

Aşa că le-am antrenat ca să poată face trei cuvinte separate, să le aşeze cum trebuie. Puteţi observa, e o mică problemă cu lizibilitatea aici. Picioruşele literelor nu sunt la locul lor. Aşa că, desigur, ceea ce nu faci tu cum trebuie nu e niciodată considerat terminat. Iată-ne pe noi cocoţându-ne în copaci şi ridicându-le deasupra Văii Sayan din Indonezia.

În acel an, ceea ce am făcut foarte mult a fost să mă uit la tot felul de cercetări, să mă uit pe tot felul de date despre acest subiect. Şi, s-a dovedit că bărbaţii şi femeile indică niveluri foarte asemănătoare ale fericirii. Acesta e un rezumat scurt al tuturor studiilor pe care m-am uitat.

Clima nu are niciun rol. Căci, dacă locuieşti în cea mai bună climă, în San Diego, în Statele Unite, sau în cea mai nasoală climă, în Baffalo, New York, vei fi la fel de fericit în oricare dintre ele. Dacă câştigi peste 50.000 de dolari pe an în SUA, orice mărire de salariu pe care o vei trăi va avea doar o mică, mică influenţă asupra stării tale de bine. Oamenii de culoare sunt la fel de fericiţi ca şi cei albi.

Faptul că eşti bătrân sau tânăr nu are vreo influenţă prea mare. Dacă eşti urât sau dacă eşti foarte, foarte chipeş nu contează chiar deloc. Te vei adapta şi te vei obişnui. Dacă ai probleme de sănătate rezonabile nu prea contează.

Dar asta contează. Femeia din dreapta e mult mai fericită decât bărbatul din stânga. Asta înseamnă că, dacă ai mulţi prieteni, ai prietenii de substanţă, asta chiar face mult diferenţa. La fel şi faptul că eşti căsătorit, sunt şanse să fii mult mai fericit decât dacă eşti singur.

Un coleg vorbitor la TED, Jonathan Haidt, a inventat această frumoasă analogie între mintea conştientă şi cea inconştientă. El zicea că mintea conştientă e un mic călăreţ pe un elefant uriaş, inconştientul. Şi acest călăreţ crede că îi poate spune elefantului ce să facă, dar elefantul are, de fapt, propriile idei. Dacă îmi privesc propria viaţă, m-am născut în 1962 în Austria.

Dacă m-aş fi născut cu 100 de ani mai devreme, marile decizii din viaţa mea ar fi fost luate în locul meu, asta înseamnă că aş fi stat în oraşul în care m-am născut, sunt foarte multe şanse să fi îmbrăţişat aceeaşi profesie ca şi tatăl meu şi e foarte posibil să mă fi căsătorit cu femeia pe care mi-ar fi ales-o mama. Eu, desigur, şi noi toţi deţinem în mare parte controlul asupra acestor mari decizii din vieţile noastre.

Trăim acolo unde vrem să fim, cel puţin aşa e în Vest. Avem o meserie de care chiar suntem interesaţi. Ne alegem singuri profesia şi ne alegem partenerii. Astfel, e chiar surprinzător că mulţi dintre noi ne lăsăm inconştientul să ne influenţeze aceste decizii în moduri de care nici nu suntem conştienţi.

Dacă priviţi statisticile şi îl vedeţi pe acel tip pe nume George când decide unde vrea să locuiască… Oare în Florida sau Dakota de Nord? Se duce să locuiască în Georgia. Şi dacă te uiţi la un tip pe nume Dennis când se decide ce se va face… Oare avocat sau vrea să fie doctor sau profesor? Cel mai probabil e că vrea să se facă dentist. Şi dacă Paula decide dacă să se mărite cu Joe sau cu Jack, dar totuși Paul pare cel mai interesant.

Astfel, chiar dacă luăm acele decizii foarte importante din motive foarte puerile, rămâne adevărat din punct de vedere statistic că sunt mai mulţi George care locuiesc în Georgia, mai mulţi Dennis care devin dentişti şi sunt mai multe Paule măritate cu Pauli decât e probabil din punct de vedere statistic.

Eu, bineînţeles, m-am gândit: “Ei bine, astea sunt date din America.” Şi mă gândeam: “Americani prostuţi… Se lasă influenţaţi de lucruri de care nici nu sunt conştienţi.” Era absolut ridicol. Apoi, desigur, m-am uitat la mama şi tatăl meu, Karolina şi Karl… Şi bunicul şi bunica, Josefine şi Josef. Eu încă mai caut o Stephanie. Găsesc eu o soluţie.

Dacă fac totul puţin mai personal şi observ ce mă face fericit ca designer, cel mai uşor răspuns, evident, este să fac mai mult din lucrurile pe care îmi place să le fac şi mult mai puţin din cele care nu imi plac– iar pentru asta m-ar ajuta să ştiu mai exact ce îmi place să fac. Sunt un pasionat al listelor, aşa că am făcut o listă. Unul dintre ele e să gândesc fără să fiu stresat.

Acesta este un proiect la care lucrăm chiar acum cu un termen de predare foarte realist. E o carte despre cultură, şi, după cum vedeţi, cultura se mişcă repede în derivă. Să fac lucruri ca acum, să călătoresc la Cannes. Exemplul pe care îl am aici e un scaun care a rezultat din anul petrecut în Bali, sub influenţa clară a manufacturii locale şi a culturii, să nu fiu blocat în spatele unui singur monitor toată ziua şi să fiu pe ici, pe colo. Să creez conştient proiecte care necesită un număr incredibil de tehnici diferite. Practic, să lupt cu banala adaptate.

Să fiu aproape de conţinut, adică să am conţinutul aproape de sufletul meu. Acesta e un autobuz, un vehicul pentru o acţiune caritabilă pentru un ONG care vrea să dubleze bugetul pentru educaţie în SUA, creat cu grijă, astfel încât, reuşeşte să treacă pe sub pasajele de pe autostrăzi la doar 3 cm.

Să ai rezultatele finale, lucruri bune care ies de sub tipar, ca această carte de vizită pentru o firmă de animaţie numită Slideshow, pe folie lenticulară. Să lucrez la proiecte care au un impact vizibil, cum ar fi o carte pentru un artist german decedat a cărui văduvă a venit la noi cu rugămintea de a-l face pe regretatul ei soţ faimos. A ieşit în urmă cu doar şase luni şi are un impact incredibil acum în Germania. Cred că văduva lui va avea mare succes în misiunea ei.

Şi, în ultimul timp, să mă implic în proiecte în care ştiu cam 50% din proiect ca tehnică şi restul de 50% să fie nou. În această situaţie e o proiectare de exterior pentru Singapore pe aceste ecrane uriaşe, ca în Time Square. Ca designer, ştiam, desigur, câteva lucruri despre tipar, chiar dacă nu am avut mare succes în lucrul cu acele animale. Dar nu prea ştiu prea multe despre mişcare sau film.

Şi, din acest punct de vedere, s-a dovedit a fi un proiect minunat. Dar şi deoarece conţinutul a fost foarte apropiat de mine. În acest caz, a ţine un jurnal susţine dezvoltarea personală. Eu ţin un jurnal de la 12 ani şi am descoperit că mi-a influenţat viaţa şi munca într-un mod fascinant. În acest caz, şi pentru că e o parte din multitudinea de sentimente pe care construim întreaga serie, faptul că toate sentimentele au ieşit iniţial din jurnal.