Când investitoarea Natalie Fratto decide ce fondator de start-up va sprijini, ea nu se uită doar la inteligență sau la carismă; pe ea o interesează adaptabilitatea. În acest articol, Fratto ne împărtășește trei moduri prin care ne putem măsura „coeficientul de adaptabilitate” și ne explică de ce abilitatea noastră de a răspunde la schimbare este atât de importantă.
Anul trecut am întâlnit 273 de antreprenori. Și absolut toți aveau nevoie de bani. Ca investitor în companii IT, obiectivul meu era să fac o selecție și să decid rapid care dintre ei avea potențialul să construiască o companie de succes.
Dar ce înseamnă să fii un fondator de succes? Mă întreb asta zi de zi. Unii investitori își plasează banii uitându-se la performanța anterioară a fondatorului. Este absolventul unei școli din prestigiu? A lucrat în vreo companie de top? A construit și implementat o viziune? Cât de inteligentă e această persoană, de fapt?
Alți investitori evaluează coeficientul de inteligență emoțională (EQ). Cât de bine știe persoana să construiască echipe și relații solide cu clienții?
Eu am o metodă diferită de a evalua șansa de succes a unui start-up, și nu e deloc complicată. Caut indicatori ai unei singure trăsături. Nu e IQ, nu e EQ. E vorba de adaptabilitate. Cât de bine răspunde persoana în fața inevitabilității schimbărilor, care sunt multe la număr. Acesta e singurul criteriu important pentru mine. Cred în faptul că adaptabilitatea e o formă de inteligență, iar coeficientul nostru de adaptabilitate sau AQ, poate fi testat, măsurat și îmbunătățit.
Dar AQ nu e important doar pentru fondatorii de companii. Cred că devine tot mai important pentru toată lumea. Din cauza ritmului de viață tot mai alert. Tehnologia evoluează tot mai rapid, și asta ne obligă creierul să reacționeze, fie că e vorba de posturi care se tot modifică din cauza automatizării, sau de efectul globalizării asupra dinamicii geo-politice, sau pur și simplu de dinamica relațiilor familiale și personale. Toți, și indivizii, și grupurile, marile corporații sau chiar guvernele sunt obligați să gestioneze mai multe schimbări ca niciodată în istorie.
Și atunci, cum evaluăm adaptabilitatea? Eu folosesc trei metode în întâlnirile cu fondatorii.
Ce ai face dacă ?
Gândiți-vă la ultimul interviu de selecție pe care l-ați avut. Ce întrebări vi s-au pus? Probabil majoritatea începeau cu: „Povestește-mi o situație în care…”, nu? În schimb, când evaluez adaptabilitatea, îmi place să întreb: „Ce ai face dacă…” Ce ai face dacă ai rămâne fără capital peste noapte? Ce ai face dacă un val de caniculă ar împiedica toți clienții să vină la magazinul tău?
Întrebând „Ce ai face dacă” în loc să investighezi trecutul forțează creierul să simuleze. Să își imagineze mai multe versiuni ale viitorului. Calitatea acestei viziuni, alături de multitudinea de scenarii diferite imaginate, mie îmi spun multe.
A face simulări e un fel de a testa „la rece” pentru a-ți îmbunătăți adaptabilitatea. În loc să măsori capacitatea de asimilare și retenție, așa cum fac unele teste IQ, mai bine măsori ce faci cu informația asimilată, într-o situație de criză, pentru a atinge un anumit obiectiv.
Dezvăț
A doua metodă pe care o folosesc pentru a măsura adaptabilitatea e să identific indicii de „dezvăț”. E vorba despre persoanele dispuse să pună la îndoială cele știute și să înlocuiască informațiile vechi cu altele noi. La fel ca procesul de „disk cleanup” la un computer. Să-l luăm, de exemplu, pe Destin Sandlin, care și-a modificat bicicleta să vireze la stânga când el vira la dreapta și invers. A poreclit-o „bicicleta cu creierul pe invers” și i-a luat aproape opt luni ca să învețe să o conducă, cât de cât. Faptul că Destin a fost capabil să „uite” mersul normal pe bicicletă și să învețe altul nou, dovedește ceva extraordinar despre adaptabilitate: nu e limitată. Dimpotrivă, cu toții avem capacitatea de a o îmbunătăți, prin muncă asiduă și implicare.
Pe ultima pagină din autobiografia sa, Gandhi a scris: „Trebuie să renunț la tot”. În multe momente din viața lui excepțională, s-a străduit să renunțe la tot ce știe, să revină la mintea neștiutoare. Să se „dezvețe”. Având în vedere asta, cred că putem spune că Gandhi avea un coeficient AQ ridicat.
Explorare
A treia și ultima metodă pe care o folosesc pentru a evalua adaptabilitatea este să identific persoane pentru care explorarea este parte din viața lor personală și profesională. Există o relație încordată între explorare și exploatare. Și, în mod uzual, avem tendința să supraevaluăm exploatarea. Iată ce vreau să zic: în anul 2000, un bărbat a reușit să obțină o întâlnire cu John Antioco, Directorul General al Blockbuster, și i-a propus un parteneriat pentru a gestiona noul segment online al Blockbuster. Directorul l-a invitat amuzat afară din birou, spunându-i: „Am deja milioane de clienți existenți și mii de magazine de succes. Pe bani trebuie să mă concentrez.”
Dar conlocutorul lui era, de fapt, Reed Hastings, Directorul General al Netflix. În 2018, Netflix avea venituri de 15,8 miliarde de dolari, în timp ce Blockbuster a dat faliment în 2010, la fix 10 ani după acea întâlnire. Directorul Blockbuster era atât de concentrat pe a exploata afacerea sa de succes, încât nu a putut anticipa tendințele pieței. Astfel, ceea ce odată i-a adus succesul, i-a subminat capacitatea de adaptare.
Pentru fondatorii cu care lucrez prezint explorarea ca pe o stare de căutare continuă. Să nu te atașezi prea tare de succesele tale, ci să continui să fii proactiv și să identifici ce te-ar putea doborî. Când am început să studiez adaptabilitatea, cel mai tare m-a încântat faptul că o putem îmbunătăți. Cu toții avem capacitatea de a deveni mai adaptabili. Gândiți-vă la ea ca la un mușchi ce trebuie exersat. Și nu vă descurajați dacă e nevoie de mult timp. Vă amintiți de Destin Sandlin? I-au trebuit opt luni ca să învețe să meargă pe bicicletă.
Cu timpul, folosind metodele mele, punând întrebări ipotetice, încercând mereu să vă „dezvățați”, și explorând mai degrabă decât să exploatați, puteți ajunge într-o poziție de putere astfel încât la apariția următoarei schimbări majore, veți fi pregătiți.
Ne apropiem de un viitor în care IQ și EQ vor conta mult mai puțin față de viteza de adaptare. Sper că aceste instrumente să vă ajute să vă îmbunătățiți AQ-ul.
Dorești să citești fără să-ți pierzi timpul? 
——————
Sursa:
Transcriere și traducere a discursului „3 ways to measure your adaptability and how to improve it”
Traducere din limba engleză Mirona Sărăroiu
Urmărește discursul original pe:bookster.ro/ted.com
